Dr. Viorel ROMAN: Globalizarea capitalismului

Catalin Cioaba: De ce ne-ai batjocorit?. 11.03.2019

http://www.contributors.ro/cultura/de-ce-ne-ai-batjocorit/

Către Consiliul Facultății de Filosofie, Universitatea București. Stimați colegi, am consultat ca teza de doctorat „Etica între teologie și filozofie. Analiză comparativă asupra valorii morale a muncii în ethosul creștin“, de Ioan Vulpescu, 2008, conține la p. 119 trei paragrafe din „Globalizarea capitalismului“ de Viorel Roman (http://viorel-roman.bucuresti-nonstop.ro, 02.09.2002).

Viorel Roman: Ma bucur ca textul din 2002 se bucura de interes.

GLOBALIZAREA CAPITALISMULUI

In ultimele zile ale anului 1996, Imperiul si Biserica – cele doua coloane de rezistenta ale edificiului crestin – s-au reintilnit la Roma. Paralel cu intrunirea personalitatiilor de virf ale UE, NATO si OSZE, teologii din principalele biserici s-au consultat in Vatican sub presedentia cardinalului Joseph Ratzinger cu privire la adaptarea principiului petrin, primatului Papei dupa prabusirea comunismului in Europa si globalizarea capitalismului. Aceasta a doua întrunire ecumenica este poate mai importanta pentru istorie decit primele trei luate impreuna.
Inca din 1994 Papa Ioan Paul II a dat de inteles in enciclica „Ut unum sint” ca marea unitatea politico-economica si militara euro-atlantica trebuie sa se regaseasa si in Biserica. Mai ales conceptia traditionala privind rolul Papei – urmas al Sf. Petru – nu mai trebuie sa fie o piedica in refacerii unitatii crestinilor. Numai colaborarea tarilor dezvoltate cu cele subdezvoltate si refacerea unitatii crestine poate schimba intr-adevar fata lumii, a capitalismului in expansiune.

III. Motorul civilizatiei crestine, capitaliste este dorinta de a cunoaste, de a creea. Ea vine de la credinta, chemarea ca fiecare sa fie „imago Die” – imaginea lui Dumnezeu, creatorul cerului si al pamintului, celor vazute si nevazute. Crestinul si-a subordonat natura, nu mai este orbit si dependent de superstitii si tabuuri, ci creator si liber in intraga lume. Crestinismul incurajeaza onestitatea, munca, harnicia, iar sensul linear, ascendent al istoriei – vechiul sistem de referinta se baza pe un caracter ciclic al naturii – incuba ideea de progres.

Avintul capitalist din sec. al XVIII-lea a generat curentul de gindire dupa care cultul „ratiunii”, al Revolutiei franceze ar fi fundamentul progesului societatii moderne. Aceasta teza este propagata de protestanti si mai ales de comunisto-ortodocsi pentru a eluda contributia bisericii romano-catolice. Revolutia industriala a inceput in vest in sec. XI-XIII. Renasterea cimenteaza apoi structurile capitaliste. Sec. al XVIII-lea a fost numai vîrful eisbergului. Dupa imperialism, colonialism si comunism, care-i rolul crestinismului in globalizare, azi?
Capitalismul este un sistem juridic care se bazeaza pe proprietate si responsabilitate personala, contract, economie de piata, la care adera din anii ´90 si lumea ortodoxa de la Belgrad, Bucuresti, Moscova. Caracterul religios al capitalismului nu este o noutate. Totusi incepind cu secolul luminilor expansiunea capitalismului a fost legata mai mult de materialism, decit de crestinism. Max Weber si Karl Marx au oferit imperialismului si colonialismului din sec. XIX concepte privind materialismul, ateismul, etica protestanta. Unitatiea crestina, n-a fost vazuta atunci ca o conditie sine qua non pentru un succes durabil. Chiar si in zilele noastre globalizarea capitalista pleaca prea mult de la premiza materialista si prea putin de la crestinism.
Capitalismul pentru Max Weber este rezultatul eticii protestante si a birocratiei, care rezolva conflictele rational. Astfel ca numai o expansiune a protestantismului faciliteaza extinderea capitalismului si in alte culturi religioase. El trece cu vederea ca premizele societatii capitaliste au fost puse de biserica romano-catolica: o legislatie de sorginte romana; o vasta birocratie care rezolva conflictele rational; institutii permanente care realizeaza investitii si eforturi fizice, intelectuale coerente pe durata a mai multe generatii etc. Existenta unui clase sociale, mai ales de barbati celibateri, latinizati, educati, foarte mobili si specializati, a facilitat zelul intreprinzator, dorinta de noi cunostiinte si orizonturi.

VII. Pentru depasirea rezistentelor generate de religii („opium pentru popor”) in globalizarea relatiilor capitaliste marfa-bani, Marx a propus defiintarea proprietatii private si realizarea pe aceasta cale a egalitatii si unitatii tuturora, indiferent de rasa, sex etc. Este o ironie a soartei ca marxismul a devenit o pseudoreligie la ortodocsi, confucianisti etc., care prin „dictatura de dezvoltare” a contribuit la depasirea inapoierii economice, dar si la confuziile tranzitiei spre capitalism din Belgrad, Bucuresti, Moscova etc. din zilele noastre.

VIII. Existenta a doua bisericii surori, romano-catolica si ortodoxa si a numeroase temple si case de rugaciuni ale protestantilor face ca traditiile culturale a neamurilor sa difere considerabil. America de Nord, antropocentrista, se deosebeste de cea de Sud, teocentrista. In USA succesul, „action” este ratiunea de a exista a individului, nu se accepta destinul tragic, dificultatiile sunt pentru a fi surmontate. Pe cind la sud de ecuator tragicul inobileaza, supranaturalul este a tot prezent, el legitimeaza activitatea. Dintr-o perspectiva teocentrista nu-i atit de important ce realizeaza omul, ci mai mult ce simte, chstiunea de „a fi”.

Clivajul dintre vestul si estul Europei, dintre Roma si „a treia Roma”, Moscova a iesit la suprafata dupa renuntarea la ateism. Presedintii celor mai mari tari ortodoxe, Vladimir Putin – recent botezat – ca si Ion Iliescu sunt pregatiti si conduc in spiritul Moscovei. Ieri luptau pentru ateism si comunism, azi sunt pentru capitalism si crestinismului. Ortodocsii au episcopi in vest fara avizul Papei. In schimb trecerea diocezelor din Rusia de la de facto la de jure este perceputa de patriarhul Alexei II ca o „declaratie de lupta inpotriva ortodoxiei”, care va duce la „deterioararea drastica” a relatiilor cu Roma. O mie de ani de evolutie paralela a creat un decalaj care se cere depasit prin dialog. Pravoslavnicii sunt sub influenta cooperarii si coordonarii activitatiilor pe baza materialista. Nu sunt inca pregatiti pentru refacerea unitatii crestine.
Cum va arata in mileniul al treilea crestinismul si capitalismul la neamuri si culturi atit de diferite, ca cele din Europa, America, Africa, Asia si Australia? Lipseste in mod evident inspiratia si contributia crestina in „noua ordine”, in diviziunea internationala a muncii. Desigur, nu se va ajunge la uniformitatea propagata de teoria si practica globalizarii contemporane, tributara inca materialismului „rational” iluminist si comunist din ultimele secole. Lupta pentru drepturile inalienabile ale omului, pentru egalitate si solidaritate, combaterea saraciei sunt valori genuine crestine. „Civilizatia dragostei”, cum s-a exprimat Papa Ioan Paul II, este atit punctul de plecare in realizarea unitatii crestine, cit si contraponderea absolut obligatorie globalizarii din zilele noastre. Un capitalism cu veleitati universale fara „caritas”-ul unitatii crestine este tot atit de perisabil ca imperialismul si colonialism din sec.al XIX-a, sau national-socialismul care vroia sa cucereasca lumea ca si internationalismul proletar din sec al XX-lea. „Roma nu s-a construit intr-un an”, asa ca putem fi optimisti, refacerea unitatii crestine si globalizarea capitalismului sunt la ordinea zilei.

SIMPOZIONUL INTERNATIONAL, ZRENIANIN, 5-6 SEPT. 2002

Prof. Dr. Viorel Roman, Akademischer Rat an der Universität Bremen, Vor dem Steintor 18, D-28203 Bremen roman@uni-bremen.de

Ioan Nicolae MUȘAT: Motivația lansării revistei „Orizonturile BUCURIEI”

Puțini știu că am o relație specială cu Sfântul Mare Mucenic SAVA, căruia printr-un context istoric nelămurit deplin i se spune „Sava Gotul” de pe vremea când ținutului Buzăului și împrejurimilor sale li se spunea Goția… Această relație specială nu mi se datorează și pot spune că am contribuit nesemnificativ la sudarea ei, dar Sfântul Mare Mucenic SAVA a considerat că trebuie să spun și eu câte ceva, deși nu sunt vrednic. Așa am scris cartea de teologie politică „Catedra Sf. M. Mc. Sava”, pe care puțini au procurat-o și, pot spune că doar câțiva au citit-o, carte prin care încerc, cu slabele-mi puteri și cunoștințe să arăt importanța crucială pe care a dat-o Dumnezeu jertfei acestui mare sfânt, astfel încât, prin această jertfă Hristos Domnul a arătat nu numai cele ce sunt Azi și Acum pe pământ, ci și cele ce vor urma și cum se vor petrece negreșit din Voia și în Planul Domnului. Nu se cunoaște nici în România, nici măcar în Muntenia, nici măcar în țara Buzăului cinstea cu care Bunul Dumnezeu a cinstit pe aceste Mare Mucenic întocmai cu Apostolii, asemenea Sfinților Nicolae, Gheorghe, Vasile cel Mare….
Într-o seară, pe când cugetam eu la viața ortodocșilor, mi-a strigat în suflet sfântul Sava dacă Azi și Acum are unde și cum să strige ortodoxia ca mirean. Am cugetat că nu are lesne a-și spune păsul ca mirean, căci sunt reviste de teologie foarte respectabile cu toată învățătura pentru mireni dar nu ale mirenilor, nu ale laicilor, iar strigarea credincioșilor în revistele laicilor nu poate fi ușor acceptată. Astfel, tot cugetând la ce se poate face în acest sens mi-am adus aminte de minunatele noastre Preotese, femei cu totul speciale, care duc o viață duhovnicească plină de sacrificii datorită soțului pe care și l-au ales, Preotul, ce are o crucială și foarte grea misiune cerească de împlinit pe pământ. Dar taina preoției o primește preotul după ce este căsătorit, adică taina preoției o primește preotul dar, în același timp, în mod minunat și femeia lui devine Preoteasă, adică primește tainic o slujire diaconească alături de soțul ei, o slujire diaconească ce o va avea și o va duce până la moarte. Apoi m-am gândit la mamele preoților, monahilor și monahiilor, la mamele ierarhilor, aceste femei speciale care-au fost binecuvântate de Dumnezeu să-i nască, să-i educe, să-i crească pe conducătorii Bisericii! Câtă învățătură trebuie să luăm de la aceste minunate femei pentru surorile, soțiile și fiicele noastre, ale credincioșilor ortodocși, ca să lupte și ele la rândul lor pentru a avea această minunată cinste pe pământ! M-am gândit la dascăli, la credincioșii din consiliile și comitetele parohiale și la credincioșii – cărturari sau nu – care au de împărtășit experiențe, întâmplări, necazuri, lupte, căderi și biruințe din parohie, din episcopie, experiențe triste sau îmbucurătoare, ce trebuie să rămână în analele Bisericii, nu numai pentru monografii, ci și pentru câștigarea experienței istorice a Bisericii Una, pentru învierea zi de zi a lucrării în Domnul, puțin câte puțin, pas cu pas într-o continuă luptă.

Mulți nu știu ce înseamnă a fi mirean și cred că-i suficient a merge din când în când la câte o biserică, oricare, să aprindă o lumânare și să asculte Sfânta Liturghie, cred că-i suficient să se spovedească din când în când, peste șapte munți și șapte ape, și să achite contribuția anuală la biserica lor, așa, ca pe-o pensie alimentară… Este ca și când, ca părinte de familie fiind, ai da anual cât cere nevasta pentru cheltuielile casei și ți-ai mai vedea copiii la anul, când plătești iar… Acestea întrucât oamenii nu înțeleg, nu știu sau nu vor să știe că întreg poporul României, (prin acei 70-80% care s-au declarat ortodocși), este popor al lui Dumnezeu în, prin, întru Biserica Sa, că de două milenii acest popor a luptat pentru a-și apăra ființa națională, nu oricum, ci în, prin, întru Biserica Ortodoxă și, dacă suntem acum aici, se datorează deplin și exclusiv faptului că am fost și suntem ortodocși, că dacă mai vorbim încă limba dodeca-milenară a moșilor și strămoșilor noștri se datorează exclusiv faptului că suntem creștin ortodocși și Dumnezeu ne-a apărat ființa națională, având un Plan cu noi pe care nimeni, nicicând nu-l poate schimba…
Căci mulți cetățeni nu știu, nu înțeleg sau nu vor să înțeleagă că PreaFericitul Daniel, Patriarhul României, este și al tuturor românilor, dar este și al României, și al poporului, dar și al statului român, că arhiereii sunt atât ai poporului din ținutul încredințat, cât și ai ținutului, cu tot ce are pe el, bun și rău, buni și răi, și de aceea nu înțeleg că toată viața socială și culturală a poporului român se desfășoară în fapt în mijlocul parohiilor, episcopiilor și mitropoliilor Bisericii Ortodoxe Una. Nu contează ce crezi tu, ca cetățean, în ce realitate te scalzi tu, ca cetățean botezat, când este vorba despre responsabilitățile pe care le ai față de moși și strămoși, față de Biserică și Sfinții ei, față de copiii și nepoții tăi, căci, indiferent cum le realizezi și percepi tu, aceste responsabilități le ai și tu răspunzi pentru cum ți le-ai îndeplinit în viață. Transformarea celor ce-și zic „cetățeni” în „mireni” este o luptă grea și de durată, luptă care a început în urmă cu două milenii și de Azi și Acum, intră într-o altă formă de organizare.

De două sute și ceva de ani, de la Comuna din Paris, „epoca de moarte a omenirii”, cetățenii își fac de cap și împreună cu ei conducătorii lor, căci au ajuns popoarele lumii a fi datoare pentru mai multe generații câtorva sute de familii…, iar toate acestea pentru că cetățenii au vrut să-și facă de cap, iar conducătorii lor le-au dat această posibilitate pentru a umple vistieriile stăpânilor murdari și lacomi ai acestei lumi a morții. Consecințele libertinajului incredibil al păcatului și morții se văd la tot pasul, de la lipsa locurilor de muncă, de la insecuritatea alimentară, medicală, profesională, educațională până la insecuritatea vieții fiecăruia dintre noi, dar și insecuritatea națională și mondială.
Avem Stâlpul Luminii lângă noi, Altarul Domnului lângă noi și nu-l folosim pentru salvarea și mântuirea noastră! Aici este toată problema, aici, la Parohie, aici, la Sfântul Altar se rezolvă toate, dar chiar toate problemele noastre și ale lumii, aici, nu în altă parte. De aici, da, de la Sfântul Altar și nicidecum din altă parte, prin Hristos Domnul, în Duhul Sfânt, în duhul Sfinților Părinți, în, prin, întru Biserica Ortodoxă Una, aflăm și izbăvirea de toate necazurile, dar și mântuirea! De aceea, slujitori ai Parohiei sunt Însuși Hristos Domnul, cu Maica Domnului, cu toate cetele îngerilor și sfinților, cu Patriarhul și cetele arhiereilor și preoților, diaconilor, monahilor, monahiilor, căci asta este lucrarea pentru om și sufletul lui, iar aceasta se petrece numai și numai în Ortodoxia creștină și sub nicio formă în altă parte, căci, aici, la Parohia ortodoxă, Preotul este chip și asemănare al slujirii Mântuitorului, iar Preoteasa este chip și asemănare a slujirii Sfintei Măicuțe Născătoare de Dumnezeu, așa cum toți din parohie preînchipuie lucrarea casnicilor lui Hristos Domnul, căci nimeni nu-i lăsat de sarcină ca nimeni să nu fie lăsat de răsplată!

Aici este toată problema, aici la Parohie, și nimeni să nu creadă că poate altfel să refacă puterea, tăria, identitatea, legarea poporului și a țării altfel, căci și patriarhia, și mitropolia, și episcopia toate stau pe puterea, adâncimea, tăria, legarea în Domnul a adunării parohiale. Iată că dintre cetățenii din parohie 10-20% sunt credincioși, iar doar 5-10-13% (procentele reale diferă de la o parohie la alta, de la o episcopie la alta), sunt mireni, adică acei credincioși legați de parohie care-și aduc contribuţia, așa cum pot, în parohia unde sunt arondați. Ce vom face cu ceilalți 80 poate chiar 90% dintre cetățenii botezați care nu vin la Biserică, ba chiar nici cotizația anuală n-o plătesc, apoi, când au evenimente în familie îl caută pe părintele și se minunează că are datorii de plată? Acestea sunt oile rătăcite ale noastre, ale tuturor, nu numai oile rătăcite ale Patriarhului, Episcopului, Preotului, ci ale noastre, ale tuturor celor ce suntem botezați, căci toți avem sarcina lucrării Dragostei lui Dumnezeu în viața noastră, în societate, oriunde suntem. Aici, la parohie, se face unirea dintre mireni, cinul monahal și cler și de aici, de la parohie, sub puterea Arhierească se dezvoltă celelalte puteri, cea Academică și cea Regală, căci întregul popor stă pe această celulă de ridicare a sa în Duhul, parohia. De aceea, este un Apostolat al cinului monahal și al clerului completat de un Apostolat al Mirenilor care se lucrează nu pentru și printre arhierei, nu printre preoți sau monahi, ci pentru și printre mireni, acea Diaconie Mireană care ajută Preotul și Arhiereul în lucrarea lor, acea diaconie care lucrează în familiile tradiționale pentru ca acestea să nască și să crească viitorii preoți, monahi, arhierei, învățători, profesori, cercetători, conducători, primari, prefecți, voievozi și regi…. în duhovnicie! Noi pierdem 80-90% din oile Domnului, iar Hristos Domnul, în pildă, le-a lăsat pe cele 99 care erau pe calea dreaptă pentru a alerga după una, cea rătăcită… iată cât de departe suntem de realizarea Planului și Voii Domnului, ce mare este ogorul unde trebuie să lucrăm, mai ales Azi și Acum, la plinirea vremii…

Continue reading „Ioan Nicolae MUȘAT: Motivația lansării revistei „Orizonturile BUCURIEI”” →

Ana CICIO: În căutarea Sinelui pe… Scara cu fuștei

La Începutul începutului, în lumea abia trezită din somnul cel lung al facerii, Înaltul se dezvălui aprig într-un tumult de sunet și culori, trosnind din încheieturi aștrii ce-și căutau, parcă, calea pe cer, iar Timpul – dezmorțit și el – începu a curge prin firele Torcătoarelor.

Pe întinderea grea a obârșiilor apăru Găinușa[1] … și Ciobanul ce-și aduna turma lui de stele arzânde[2] … și Lebăda ce țâșni din străfunduri în zborul ei pe cerul nopții…și Omul[3] în dezlegarea tainelor….și Carul cu oiștea frântă de atâta tumult …și Toate cele știute ori neștiute, ce bâjbâind în căutarea cereștilor căi, păreau a se împotrivi curgerii Timpului, ori încătușării Spațiului.

Atunci – spun bătrânii noștri – ”pe cerul peste cer ” se pierdură stele pe calea lui Troian: ”după ce iese Găinușa se fă așa pe cer, peste cer, Calea lui Troian cu paiele. Am auzât din bătrâni că și-o pierdut paiele pe cale ”[4]

Din OUL cel născător de ceruri și stele se făcu – mai apoi – Pământul ”priponit de patru stâlpi de argint” și o osie de aur [5] , ce a fost ”măsurat” și ”îmbulzât”, ridicându-se astfel munți și dealuri, numite încă de atunci gruie, gruiețe, măguri, bulzuri, ouțe…

În legendara Țară a O(u)așului există încă credința că Pământul născut din Ou ”stă”, plutește pe unda Apelor Primordiale ; ”pe apă săm noi – spun bătrânii – câteodată, cândva, cândva se clatină pământu ..atunci se-ntorc peștii…pe trii pești stă pământu, mari câtu-i lumea”[6]

Un mit cosmogonic exclusiv românesc – după Victor Kernbach – redă sugestiv imaginea creșterii pământului din ”sămânța de pământ” adusă de pe fundul Apelor Primordiale: ”pământul crește deci din sine însuși în virtutea unei entelehii și el de fapt nu este pământul ci Lumea, așadar cosmosul care se dilată așa cum se dilată în concepția modernă universul” [7]

La Cămărzana există un loc de o serenitate impresionantă numit ”Ouțul”, care pe lângă faptul că îţi sugerează imagini legate de Oul Primordial, de Cuibare Stelare şi Ouă din Piatră, adică de „cărămizi” aflate la fundamentul Universului, aşa cum îl ştim noi astăzi, pare a fi și spațiul pur de consacrare a ”insulei de piatră”, acolo unde „măicuţa din piatră” a născut „pruncuţ din piatră” [8]

”Ouțul” ivit atunci la începutul lumii, sau poate chiar mai înainte, ne aține calea cu amintirea unui Rai pierdut prea devreme, cu rânduieli, rosturi și pravile scrise sub cumpăna altor zodii, cu stele arse pe lutul, ori piatra, ori iarba unor ceruri bătrâne. ”Ouțul” , ”Geamăna”, ”Cetățuia”, ”Cremenea”, ”Ursoii”, ”Măgura”, ”Tâmpa”, ”Somosul”, ”Belavara” , ca și mulțimea de dâmburi, gruie, bulzuri, măguri, răspândite pe întreg arealul oșenesc, aduc în lumea noastră misterul unor timpuri mitice.

Ele sunt ”pietrele martori” cum ar spune prof. Eliade, având ”calitatea de scară ce unește Cerul cu Pământul”[9], întocmai scării cu fuștei, ce înnobilează încă oul împistrit la Cămărzana.

[1] Din cele 7 stele ale Pleiadelor – simbol solar atlantic – țăranii formează o constelație aparte numită Closca cu Pui sau Gainusa sau Stelele Ciobanului. De ”Găinușă” sunt legate vechi credințe și eresuri inclusiv cele privind ”Cloșca cu Puii de aur” din Tezaurul de la Pietroasa.

Rombul constelaţiei LIRA, uşor de identificat pe cerul nopţilor, se află alături de „crucea” Lebedei, şi linia şerpuindă a Dragonului. Ţăranii cunosc constelaţia Lirei sub numele de „CIOBANU CU OILE”, în care steaua Vega este ”Ciobanul” iar restul de patru stele sunt oile.

[3] Constelația Orion

[4] Ion Mușlea – Cercetări etnologice în Țara Oașului și la minerii din nordul Transilvaniei, ed Dacia xxi, 2011,

[5]Într-o colindă din Oaș: De când Domnu s-o născutu /Domn din ceriu/ Şi pământu l-o făcutu/ El bine l-o priponitu / De patru stâlpi de argintu …

[6] Ion Mușlea – Cercetări etnologice în Țara Oașului și la minerii din nordul Transilvaniei, ed Dacia xxi, 2011, fila 211

[7] Victor Kernbach – Universul mitic al românilor, ed. Științifică 1994, pag 195

[8] Într-un colind din Racșa (Oaș): Scoală gazdă nu durmi / Mă corindă-mă doamne mă co / Decât scoală slugile / Să măture curţâle / Cât gunoiu măturară / Tăt pe piatră-l aruncară / Piatra-n patru să crăpară / Pruncuţ de-aculu zburară …

[9]Mircea Eliade, Tratat de Istorie a Religiilor, editura Humanitas 2005, pag 243

Din ”coasta” Oului cosmic, din greul de foc și tumult, pe bolta cerului timpuriu se ivi însăși Soarele, fapt rămas în memoria bătrânilor, ce cred că totul s-a întâmplat ”de-adevăratelea”, reiterând astfel cosmogonia: a fost odată un Om ce avea un Ou: el a fost încuiat Oul într-o ladă, și altul, ce știa când s-a dus Omul de acasă, i-a dat drumul și din acela s-a făcut mai apoi Soarele pe cer.[12]

Pe căile vremii – cele abia bănuite – Soarele a fost și el Om…și-o fost rândunica o fată frumoasă; și Soarele a luat-o de soție… [13]

Tudor Pamfile consemnează că în credința țăranului român Soarele era steaua lui Dumnezeu ”deoarece la răsărirea ei, toate celelalte stele pier şi i se şterg din cale”

[1] După o legendă mitică consemnată de Elena Niculiță Voronca în Romulus Vulcănescu – Mitologie Română , edit Academiei 1987, pag 368

[2] Ion Mușlea – Cercetări etnologice în Țara Oașului și la minerii din nordul Transilvaniei, ed Dacia xxi, 2011, fila 137

În testamentul scrierilor vechi, lăsat nouă moștenire de înaintașii noștri, Soarele era reprezentat prin însemnul Vârtelniței, denumită și Morișca, denumiri sub care este cunoscut și în străvechiul O(u)as); odată cu pătrunderea creștinismului acest simbol, va fi înlocuit în mare parte de cel al Crucii.

În Zorii Istoriei, omul „vârstei de aur”, contemplând cerul nopţii şi pe cel al zilei, ori răsăritul şi ră-pusul Soarelui, a perceput fenomenul de Rotaţie, de mişcare al Pământului şi Stelelor, ”întrupându-l” în memoria pietrei, ori pe vasele de ceramică ale cucutenilor, ori înnobilând universul sacru al oului scris de la Cămărzana.

Altfel spus a transferat ”crucii pelasge” reprezentată de cei doi Zalmoxis (gemenii divini invocați încă în colindele noastre )[15] ideea de mișcare, suflul divin dătător de viață, atotcuprinzător, fără început, fără sfârșit.

[15] Nașterea gemenilor cerești Apollo și Artemis, rămasă în amintirea colindelor noastre: Doamne Ler Domnului Doamne/ Ia-n ieşiţi boieri afară /De videţi ce să scoboară / Să scoboară două flori / Da nu-s flori, că-s frăţiori; sau: În ieşiţi boieri afară / Şi videţi cum să scoboară / Doi luceferi gios pe scară; sau: Colo sus în râturele / Zâurel de zâuă / Răsărit-o două stele

[16] Un întreg Univers în mişcare, cu Soarele în centru şi spirale galactice, aşa cum au fost descoperite pe vasul neolitic la Hăbăşeşti (cultura Cucuteni) datat cu 5700 î.d.ch

Asocierea unor elemente primare cu adânci semnificaţii, cum ar fi Oul ca simbol primordial al genezei şi regenerării cosmice, cu mişcarea de Rotaţie, ne fac -pe noi cei de azi – contemporani cu miracolul „întrupării” Universului. Este „cronica” unui Timp tânăr, aflat la începuturile sale şi – de ce nu – cronica unei Revelaţii transmisă nouă printr-o formă de scriere primară

Toate aceste semne și simboluri vin înspre noi din adâncul mileniilor și poartă cu ele mesajul emoționant al moșilor și strămoșilor ce încă ne vorbesc despre Rânduială și Rost , lăsându-ne codul ce ne așează iar și iar înlăuntru Ființei.

Remarcăm în simbolistica semnelor sacre înscrise pe oul ”împistrit” și pe acela al cocoșului , simbol solar, prezent în toate mitologiile, ” întruchipând lumina cu toate valențele ei cosmice și spirituale”[17]

În credințele românilor cocoșul e un animal apotropaic, apărător atât împotriva spiritelor rele, cât și împotriva bolilor de tot felul.[18] El este cel care – prin cântecul său – alungă înapoi în morminte strigoii și duhurile rele cuibărite prin cotloanele nopții; tot el – spun bătrânii – este cel care va vesti cea din urmă Zi a Lumii, lăsând Umbrele să cadă în torente peste cerurile noastre răzvrătite.

Vechi credințe leagă însemnele solare ”scrise” pe oul pascal de ”găinușa cerului”, purtătoare a Oului Cosmic, pe care o regăsim în colinde ”desferecând porțile” Hiperboreii și deopotrivă trezind din ”somnul cel greu” (inițiatic desigur) pe ”stăpânii curților”. [20]

Găinușa este asemuită Păsării Phoenix, fiind descrisă de prof Densușianu ca având un pat, sau un leagăn, umplut cu pietre preţioase, în mijloc se vedea o piatră mare albastră de forma unui OU…pasărea Phoenix era consacrată Soarelui. Când i se apropia sfârşitul îşi făcea un cuib din ramuri şi plante frumos mirositoare, după care se aşeza în el şi îşi termina viaţa. Din măduva sa se forma un OU din care ieşea un nou Phoenix. Prima grijă a noului Phoenix era să ridice cuibul tatălui său şi să zboare cu el până la altarul Soarelui, unde îl ardea[21]

Ea Pasărea Phoenix – purtătoarea Oului Cosmic – cea cu „peniţe zugrăvite / cu ochii-n cap de pietre scumpe”, va salva chintesenţa învăţăturilor sacre hiperboreene, într-un ritual de vindecare a lumii şi regenerare a vieţii, folosind întocmai ca ţăranul nostru de azi, puterea tămăduitoare a „apei vii” , cea care – spun bătrânii – sfarmă neputinţa şi bolile, pregătindu-ne pentru o nouă naştere.

Nunta ca rit de trecere păstrează și ea reminiscența unor ritualuri străvechi ce țin de cultul solar – stranii și de neînțeles pentru omul modern – ce vin înspre noi din adâncul mileniilor, cum ar fi acela al ”danțului găinii”, ori cel al ”trecerii mirilor pe sub cununa de bărbinoc” la Racșa[6], sau ”colacul soarelui” prin care priveau mirii de pe pragul bisericii spre Soarele Tată (Moișeni), obicei consemnat de Ghe Focșa în ”Spectacolul nunții în Țara Oașului”.

Momentul aducerii găinii ”câtingănaș” la masa mirilor, prin scoborârea ”socăciței” de pe Prag, marchează ritual așezarea în aceeași matrice a Timpurilor noi și vechi, unind astfel căile Oului Cosmic.

De altfel însăși împletitura capului la tinerele din Oaș, având aspectul unei site foarte dese, fie că era împodobită cu așa numitele pletence, fie că se așeza peste împletitură o cunună, aduce cu ea imaginea familiară a Marii Zeițe Pelasge purtătoare de simboluri cosmogonice, întâlnite încă pe întreg arealul Oașului în geometria cusăturilor (brăduțul, heliile, unda apei, spirala, sau altfel spus Arborele Cosmic, Roata, Apele Primordiale și Ascensiunea), pe lemn (dinții de lup, zig-zagul, rozeta, vârtelnița), pe ceramică (unda apei, cocoșul, omul, crucița).

Toate aceste semne și simboluri ne aproprie de misterul genezei.

Ele spun povestea omului ce a văzut primul Răsărit şi întâiul Apus al lumii, primul cer încărcat cu stele şi cea dintâi Dimineaţă, omul ce a simţit căldura primei Zile şi fiorul celei dintâi Nopţi.

–––––––––

Ana CICIO

Valeriu DULGHERU: Forfotă postelectorală

„Trăim minciuni adevărate / Trăim de parcă n-am trăi.
Cu toate zilele în spate / Trăim de parcă am muri.

Au tot murit pe la răscruce / Grigore, Doine şi Ioni.
Tot pentru noi urcând pe cruce / să fim mai tari, să fim mai domni”.

(Viorica Nagacevschi)

Iar noi după aceste jertfe nu am devenit nici mai tari, nici mai domni. Dimpotrivă, am degradat mult comparativ cu începuturile Mișcării de Eliberare Națională. De aproape 30 de ani acest colţ de ţară pe nume Basarabia este bântuit de tot soiul de crize: crize politice care ţin cu anii; crize economice din care, se pare că nu mai ieşim de la 90 încoace; criză de moralitate; criză de identitate; criză de demnitate. Dacă ar exista acea demnitate, poporul ar fi mai bogat sufleteşte. Având demnitate nu te încovoaie nici uraganul. Chiar şi moartea îngenunchează în faţa ta. Ea ştie că chiar dacă-ţi ia viaţa tu mori cu demnitate.

Trăim o perioadă extrem de dificilă. Fiind atât de aproape de realizarea visului european după semnarea Acordului de Asociere la 28 iunie 2014 şi atât de departe suntem astăzi. Fiind la începuturi povestea de succes în parteneriatul estic am devenit perdantul acestui parteneriat. Ceva timp în urmă unioniștii reprezentau apr. 2% dar erau reprezentați în parlament cu apr. 20% (dacă-l luăm în considerație și pe PPCD, în care președintele era un Iuda, dar existau totuși persoane cu adevărat unioniste). Acum având un segment unionist în continuă creștere (de la apr. 2% în a. 2004 acum s-a depășit nivelul de 30%, după unele sondaje se apropie de 40%!), având avântul unionist al celor peste 160 de semnatari ai Declarației de Unire cu România, este pentru prima dată în ultimii 29 de ani când acest important segment nu este reprezentat direct în parlament (poate cu excepția celor vre-7-8 unioniști veritabili care au ajuns în actualul parlament pin blocul ACUM).

Mulţi se întreabă: de ce având un segment unionist atât de important, atât de prost a fost valorificat de către liderii puzderiei de partiduțe și mișcări unioniste? De ce cei, în care am investit atâtea speranţe, ne-au trădat (a câta oară!)…? De ce electoratul basarabean degradează. De vină,în mare parte nu este doar electorul simplu ci în cea mai mare parte cei care îl corup, o parte din intelectualitate care tacit sau direct îi susțin pe corupționeri. Într-adevăr, se pare că o parte din intelectualitate l-a cam părăsit pe moș Ion devenit acum mai unionist decât odinioară.

În genere sunt din fire optimist în ce privește viitorul unionist al acestei așchii de popor român (și Dumnezeu vrea ca neamurile să fie unite!) însă văzând comportamentul iresponsabil al liderașilor partiduțelor unioniste simt cum îmi pierd tot mai mult speranța că se mai poate realiza ceva serios (o singură construcție unionistă) pe segmentul de dreapta. Mă uit la comportamentul liderilor partiduțelor unioniste perdante în recentele alegeri. Credeți că își presură cenușă pe cap pentru eșecul zdrobitor. Nici pe departe. Ca și înainte ies cu sfaturi (acumulând doar 0.24% (PNL) și 1.25% (PL) de voturi!) cum de făcut Unirea în cinci, în zece ani, cu critici în adresa celor care au devenit unioniști mai târziu, în urma lor. Priveam deunăzi o emisiune la postul TVR Moldova, la care participau A. Reniță, V. Pavlicenco (PNL) și Ion Ciobanu (PL). Moderatorul îi întreba cu text deschis „De ce nu vă uniți? Aceste alegeri au fost ca un duș rece…”. La care cea mai unionistă doamnă (cea care a luat tocmai 0,24%!) a răspuns „Dușul rece duce la călire…”. De vreo zece ani (cât există acest partiduț care se identifică cu istoricul partid PNL (diferența e ca între cer și pământ!)) s-a tot călit până a ajuns la 0,24% (3437 de susținători!, pretinzând că sunt vreo 20000 de membri și susținători!). De câte sute de ani vom avea nevoie ca acest partiduț să facă Unirea? Dar câte critici i-a adus această doamnă președinte președintelui Băsescu că nu a susținut-o. El nu l-a susținut nici pe PL fiindcă a văzut din start șansele lor! Nimeni în această emisiune nu și-a pus întrebarea „Dar cum este cu cei peste 30% de unioniști?” care există ca o turmă mare dar fără baci (spre bucuria dușmanilor Neamului). Ce pot să-i spună acești liderași tinerei liceene Lucia Stegărescu, autoarea minunatelor versuri: „Şi lacrimile mă apasă,/ Te rog, măicuță, ia-mă-acasă,/ Mi-e inima însângerată,/ Fiindcă mi-au pus sârmă ghimpată./ Adesea lumea mă întreabă/ – Tu eşti orfana basarabă. / Cea despărțită pe nedrept /De la al mamei sale piept?”. Doar maestrul Alecu Reniță mai încerca să-i pună cu picioarele pe pământ pe partenerii de platou.

Realitatea tristă și nedreaptă este că alegerile sunt pierdute, chiar dacă blocul ACUM (așa cum este!) a făcut tot ce ia stat în puteri. Dacă aceste partiduțe unioniste nu le-ar fi încurcat aveau șanse reale să iasă pe primul loc și să se apropie de 40% (doar pe circumscripții din această cauză au fost pierdute 8-9 mandate, dar și numărul absenteiștilor prounioniști ar fi fost mai mic). În acest caz ei ar fi fost cei în drept să demareze formarea guvernării. În realitate, cei care băteau cel mai dur în ACUM acum sunt cei mai „mari adepți ai alianței ACUM cu PDM”. Mulți din cei care, fiind înrolați în divizia lui Plahotniuc, atacau dur ACUM, astăzi se dau cu sfaturi, îndemnuri, chiar și amenințări către ACUM să facă necondiționat alianță cu Plahotniuc. Părerea mea (poate fi subiectivă!) este să nu dea atenție tuturor acestor „binevoitori”, să procedeze așa cum le dictează cei care i-au ales, să formuleze o serie de condiții clare (de ex. schimbarea procurorului general cu unul adus din afară, scoaterea mai multor structuri de stat (CNA, CNI ș.a.) de sub Plahotniuc, de asemenea, unele ministere de importanță majoră) și să le pună pe masa lui Plahoitniuc, pe care acesta nu le va accepta. Lasă lumea să vadă cine e vinovatul adevărat.

Încă se mai aude canonada ultimelor alegeri – celor mai compromise sub aspectul legalității, moralității alegeri într-un stat aflat chiar în centrul geografic al bătrânei Europe, practic imposibile într-o altă țară din Europa. În general, omul e o ființă foarte ușor dispusă spre corupere. Pentru aceasta a apărut creștinismul și alte religii, pentru a suprima aceste instincte animalice. Spuneam că aceste alegeri au dat naștere la cel puțin trei fenomene grave: fenomenul Șor (opinia unor orheeni și nu numai „A furat dar ne dă și nouă” (a furat miliarde (și mai fură. Experții spun că se pregătește furtul următorului miliard. Din această cauză fostul guvernator al Băncii Naționale a fost plecat!)); fenomenul Plahotniuc care și-a organizat alegătorii în Nisporenii săi (și nu numai!) (puțin ia mai rămas până la „performanțele” lui Brejnev care lua 99,9% din voturi!). Fenomenul Dodon este prezent , în special, în nordul și sudul Republicii. Neavând priză în Capitală unde lumea este mai informată, mai conștientă la pericole, escrocii pleacă în teritorii. Șor și-a făcut Monaco-ul său la Orhei. Plahotniuc – la Nisporeni. Dodon – în nordul Republicii și în Găgăuzia. Priveam deunăzi cu scârbă cum șeful de depozit Dodon (care numai președinte de ditamai țară nu este!) împărțea KaMAZurile primite drept pomană electorală de la Putin și depozitate până după alegeri. A plecat în toate raioanele (Ocnița (55.77%), Briceni (45.26%), Drochia (34.55%), Edineț (33.63%), Dondușeni, Râșcani, UTA „Găgăuzia” (83.3%), Taraclia (80.34%) (observați unde are cea mai mare susținere acest hermafrodit creștino-satanist!) care l-au susținut masiv să le doneze câte un camion cadou electoral (pentru alegerile trecute și pentru cele locale din vară) de la Putin (numit de socialiști asistență rusească). „Rusia ne ajută, ne susține. Cele mai multe mere crescute de Dstra se exportă în Rusia (declara tocmai în momentul când de la vama rusească au fost întoarse 2000 t de mere moldovenești care, ca să vezi, nu mai sunt pe placul consumatorilor ruși fini. În Europa sunt bune, iar în Rusia – nu). Doar cu Rusia ne vedem viitorul nostru” declară ca un papagal Dodon la fiecare întrunire (în realitate, cei mai mari donatori sunt: SUA (cu peste 1.4 mlrd $ (cifră expusă de însuși Dodon la acreditarea noului ambasador!); UE cu peste 1 mlrd Euro, România – cu peste 700 mln Eur). „Slavă lui Igor!” scria pe o tablă într-o școală vizitată de Dodon. „Republica Moldova a mai avut politicieni năuci, care vorbeau mai mult în dodii, dar acesta a luat-o cu totul hăisa. Ce se întâmplă, lume? Priviţi ce este scris pe tablă…” comentează cazul deputata ACUM Maria Ciobanu.

Observați, de cealaltă parte a baricadei pregătirile către alegerile locale sunt în toi. Fideli tezei idolilor lor privind „revoluția permanentă” ei nu se coboară de pe baricade și lucrează pentru următoarea victorie. Ce fac ceilalți de cealaltă parte a baricadei, mă refer, în special de pe segmentul de dreapta? Nimic. Mai au timp ca și în alegerile parlamentare recente. Au venit acești perdanți să bată clopotele și să cheme la închegarea acestei drepte prea răzlețite? Nu. Ei vor veni în alegerile locale și se vor buluci câte 2-5 eurounioniști la un singur mandat de primar. Nu ai cu cine sta de vorbă. Ei nu au nevoie de sfaturi, declară acest lucru în permanență. Dacă îl asculți pe unul din lideri unioniști, toți ceilalți sunt trădători, kgb-ști, cumpărați. Ascultându-l pe altul afli că și primul care ți-a vorbit este trădător, agent kgb, proplahotniuc ș.a.m.d.

Oare nu e clar că toată această clasă politică (care numai clasă politică n-o poți numi astăzi!) trebuie să se retragă și să facă loc unei noi elite politice. Într-o situație similară în a. 2000 dnii M. Rusu (președinte PL), V. Muravschi (președinte PNȚCD) erau gata să se retragă, făcând loc noii elite politice (cu regret acea nouă elită politică nu a fost la înălțime). Vor fi cei actuali măcar la înălțimea celor doi lideri politici?

Dă-le Doamne clarviziune și luciditate.

—————————

Valeriu DULGHERU

Chișinău, Basarabia

10 martie 2019

Eleonora SCHIPOR: Marele compozitor ucrainean Volodymyr Ivasiuk comemorat în întreaga Bucovină

În aceste zile de primăvară încărcate de atâtea sărbători mai avem una deosebită. La 4 martie anul curent renumitul compozitor, cântăreț, poet și activist ucrainean Volodymyr Ivasiuk ar fi împlinit frumoasa vârstă de 70 de ani. Soarta i-a fost tragică, aidoma marilor oameni ai lumii din toate timpurile, așa cum a fost și cea a altui mare compozitor român Ciprian Porumbescu, așa cum a fost a poetului Ilie Motrescu…

30 de ani de viață, 40 de nemurire, de toți adunați ar fi avut 70. Ni-i greu să ni-l imaginăm pe Volodymyr Ivasiuk la 70 de ani, el a rămas în imaginea noastră tânăr, căci numai 30 i-au fost hărăziți în această viață. Iar în cei 30 de ani a lăsat o operă nemuritoare. A scris și a compus cântece de o mare valoare aristică și muzicală.

În aceste zile la CIE Cupca am organizat o serie de manifestări omagiale dedicate marelului compozitor bucovinean. În sala de festivități a școlii am amenajat o frumoasă expoziție dotată cu amintiri de neuitat: fotografii, ilustrate, imagini, ziare, reviste, buclete dedicate vieții și activității pământeanului nostru. Printre alte materiale sunt și cele ale mele proprii publicate în limbile română și ucraineană în presa nord-bucovineană închinate renumitului compozitor.

La prima manifestare omagială chiar eu personal am făcut cunoștință elevilor cu date din biografia sa, cu viața și activitatea. N-am uitat să menționez faptul că tatăl compozitorului, scriitorul Mihailo Ivasiuk ne-a citit cursuri pe vremea când eram studenți. Iar profesorilor de limba ucraineană le-a fost chiar lector pe parcursul anilor de studii. Un excepțional articol publicat de o publicistă ucraineană cu ani în urmă întru-n prestigios ziar local intitulat „Marele fiu al renumitului tată” (Velichii sân velicogo batica) se păstrează în incinta muzeului nostru. Le-am arătat elevilor aceste materiale, unele le-am expus în sală, altele sunt la expoziția de la muzeu. Aceste materiale vor fi expuse pe tot parcursul lunii martie, iar profesorii le vor folosi și ca material didactic la lecții.

Pe urmă sub îndrumarea profesoarei de muzică, doamnei Lucica Dușceac aproape toți elevii școlii și profesorii au interpretat binecunoscutul cântec ucrainean „Ruta roșie”, (Cervona Ruta) devenit un adevărat imn al estradei ucrainene. Pe parcurs vor fi interpretate și alte cântece ale pământeanului nostru.

De asemenea planificăm să vizităm în această lună și muzeul ce-i poartă numele din orașul Cernăuți, unde se păstrează multe lucruri personale ale lui Volodia, instrumentele sale, notele muzicale, fotografii, amintiri ale membrilor familiei.

La mai multe lecții se va vorbi despre opera sa, despre viața sa.

Volodymyr Ivasiuk a avut o soartă tragică, a trăit puțin, fiindu-i curmat zborul înalt,dar ne-a lăsat o moștenire muzicală ce merită să fie printre marile capodopere ale lumii.

———————————-

Eleonora SCHIPOR,

Cupca, Ucraina

4 martie 2019

Valeriu DULGHERU: Alegerile au trecut. Alegerile vin!

Alegerile parlamentare au trecut, dar vin cele locale, nu mai puțin importante (am simțit în aceste alegeri rolul baronilor democrați locali). Tocmai am ieșit din cele mai murdare alegeri, cele mai corupte alegeri, cele mai compromise alegeri. Iar CEC-ul lui Plahotniuc, asistat cu părere de rău de observatori internaționali ne spune că totul a fost curat, corect. Pomenile electorale chiar în ziua alegerilor, aducerea și votarea organizată în grup pentru Triadă, toate acestea sunt o normă pentru regim. Ce să creadă omul simplu care a fost martor la aceste grave încălcări? Aceste alegeri au dat naștere unor fenomene extrem de periculoase cum ar fi fenomenul Șor la Orhei și nu numai, fenomenul Plahotniuc la Nisporeni, fenomenul Dodon în întreaga republică, în special, în Găgăuzia. Cea mai mare vină pentru acest dezastru îl poartă acest mare experimentator V. Plahotniuc, care nicidecum nu poate ieși din rolul de păpușar. Lui Dodon ia dat președinția și Găgăuzia, iar pentru a-l mai tempera a dat naștere acestui clovn Șor, hoț judecat în prima instanță, făcându-l guvernator de Orhei. Acest Of-Șor prin pomenile electorale de tot soiul (pungi electorale, magazine sociale (care trebuie să fie o preocupare a statului), distracții) a trezit în oameni instinctul josnic de a se folosi de lucruri făcute din bani furați. De cât timp va fi nevoie pentru a dezrădăcina aceste grave fenomene de corupere morală?

De altă parte a durut mult „trădările” din partea unor mari intelectuali, în special din rândurile artiștilor. În multe cazuri, neavând pentru aceasta nici un interes material. De ce au făcut aceste lucruri în situația aceasta de stat capturat condus de un regim oligarhic de tip mafiot? Nu vorbesc de Lazariuc, Țopa, Cuciuc ș.a., aceștia nu sunt artiști, sunt trubaduri ai regimurilor de la putere care cântă pentru soldă.

Să facem o scurtă analiză a rezultatelor recentelor alegeri. În pofida unui război total declarat de Triadă prin imperiul lor mediatic, din păcate asistat și de unii de pe dreapta, în pofida subfinanțării (un deputat democrat și șorist a costat (pe noi, nea costat!) de 30 de ori mai mult decât al ACUM-lui) Blocul ACUM a luat un scor bun. În Capitală (sub aspectul componenței naționale nu este cea mai românizată localitate!) Blocul ACUM cu 37,73% pe circumscripția națională a fost pe primul loc, iar pe circumscripțiile uninominale au fost primii în 6 din 11 circumscripții, în celelalte 5 fiind pe locul doi. Dacă ar fi fost alegeri corecte, dacă dreapta ar fi fost mai responsabilă Blocul ACUM ar fi luat peste 40% (în diverse sondaje eurounioniștii arătau peste 40%).

Iar PDM a luat în Capitală (unde alegătorul este mai informat, mai rezistent la diverse pomeni electorale) doar 13.37% pe circumscripția națională (cam asta ar fi susținerea reală a electoratului, luând în considerare că pe parcursul acestor 4 ani raitingul PDM a fost extrem de jos), iar pe cele uninominale doar într-o circumscripție (nr. 33) au fost pe locul 2, în restul – pe locul 3 cu scoruri de 2-3 ori mai mici decât locul 2.

Și stânga este în continuă descreștere, dar n-are cine-i da un șut să ajungă la groapa de gunoi politic. Cei care ar putea face acest lucru sunt preocupați de duelarea fratricidă. Trâmbițând de la toate televiziunile lor, ale lui Plahotniuc și cele rusești că vor lua peste 50% iată că au luat un scor (modest pentru ei!) de doar 31.15% pe circumscripția națională, în pofida unei finanțări exorbitante, a cadourilor electorale, a implicării Rusiei direct în procesul de alegeri.

Deci Blocul ACUM a făcut maxim posibilul, promovând în parlament și un grup mic de unioniști. Însă blocul ACUM ar fi avut acum mare nevoie de un aliat de pe dreapta. Având cel mai important și calificat sprijin (cei peste 30% de susținători ai unionismului!, printre care peste 164 de autorități locale semnatare a Declarației de Unire cu România), unioniștii au fost cei mai prost manageri. În loc să se concentreze împreună cu blocul ACUM asupra triadei Plahotniuc+Dodon+Șor noul lider PL D. Chirtoacă ataca seară de seară blocul ACUM. Chiar dacă, să admitem, avea parțial dreptate un adevărat politician nu ar fi bătut atât de dur în potențialul aliat. Din păcate urmează aceeași practică dezastruoasă a unchiului său M. Ghimpu care ne-a adus la situația de astăzi. În loc să bată împreună în păpușar Ghimpu și Filat se războiau între ei pe viață și pe moarte. Din acest război fratricid a câștigat al treilea – Plahotniuc. Ei, Filat și Ghimpu, l-au făcut pe V. Plahotniuc atotputernic.

Ce a câștigat D. Chirtoacă în aceste alegeri? Ca și dna A. Can în alegerile la primăria Chișinău, cu același comportament de mahalagiu, a câștigat tocmai 1.25%, adică 17743 de voturi, dintre care vreo 13000 le-a dat direct lui Dodon, Șor și Plahotniuc. Dar dacă lua vreo 5.9% ce cadou le făcea Triadei? Dar acestea sunt voturile celor care au crezut în el, care l-au urmat orbește, care iau mai dat o șansă. În democrațiile dezvoltate după astfel de rezultate penibile liderii partidelor își dau demisia, astfel recunoscându-și vina pentru managementul prost al partidului și cerându-și într-un fel scuze de la alegătorii lor amăgiți. Am auzit vreo declarație după alegeri, în care să-și ceară scuze de la cei pe care, într-un fel, ia trădat? În loc de declarații sterile precum că „…va face unirea cu România în următorii zece ani!” ar trebui să-și dea demisia după un rezultat atât de prost și activitate vădit antieurounionistă. Din păcate primul său proiect în calitate de președinte de partid a eșuat lamentabil. Deci, să demisioneze în mod civilizat (așa cum fac în partidele cu adevărat democratice) fără niciun fel de condiții, fără ifose.

Eu îi mai pot înțelege pe tinerii unioniști A. Ursu, V. Bilețchi, I. Leașcenco care au dorit să-și încerce forțele, să demonstreze că pot fi lideri. Au demonstrat. Într-adevăr, în aceste alegeri au demonstrat că sunt foarte bine pregătiți, sunt potențiali lideri ai dreptei. Nu-l înțeleg pe D. Chirtoacă, care nu avea nevoie de aceasta. Știind din start că după atâtea găinării politice Partidul Liberal nu va trece pragul electoral liderul lui totuși a mers la această trădare a electoratului său, împingând mai în toate circumscripțiile candidații lor care împreună cu alți unioniști au zădărnicit victoria candidaților blocului ACUM pe cel puțin 8-9 circumscripții. Mai mult, nu a ieșit nici măcar pe locul trei în circumscripția sa care include și satul de baștină dar și localități guvernate de el pe parcursul a peste 10 ani de primar al Capitalei.

Cred că au mai rămas oameni treji în Partidul Liberal de talia lui Valeriu Munteanu care înțeleg că Partidul Liberal nu mai există, iar împreună cu el a dispărut și ultima formațiune politică de dreapta cu putere de decizie. Au rămas doar așchii, multe așchii răzlețite. Ne lipsește categoric o dreaptă unită. Și Blocul ACUM, aflat astăzi de unul singur în fața balaurului cu trei capete, ar fi avut nevoie de un aliat de pe dreapta. Scriam despre acest lucru ceva timp în urmă. În special acum când în vară ne așteaptă alegerile locale.

Și noi, cei mulți, dar…(vorba lui Lăpușneanu) ce facem? Cei care nu au avut o opțiune clară unionistă cu șanse reale de câștig în alegerile recente, votând cele 3-4 partiduțe unioniste, dându-le încă o șansă, votul cărora însă până la urmă s-a dus la dușmanii Neamului. Cei care nu au ieșit la vot, neavând nicio opțiune clară, dar aceștia sunt majoritatea din cei peste 50% de absenteiști. Cei care au votat Blocul ACUM, mai corect opțiunea unionistă a Blocului ACUM, drept unică posibilitate ca măcar câțiva unioniști să ajungă în parlament. Printre aceștia mă enumer și eu. Toate acestea vorbesc despre un trist adevăr: dreapta nu există, există doar așchii ale dreptei care în anii 90’ a adus schimbarea. Deci, trebuie construită o nouă Dreaptă din toate aceste așchii, capabilă să fructifice cele peste 30% de unioniști, avântul unionist al autorităților locale. Cu regret, cei 164 de semnatari ai Declarațiilor de Unire cu România, de fapt au fost trădați în aceste alegeri. În viitoarele alegeri locale ei trebuie să fie susținuți pe toate căile. Aceștia sunt adevărați unioniști care au demonstrat unionismul prin fapte nu prin vorbe (să folosim sloganul impropriu al democraților).

Alegătorul, în special cel unionist, este dezgustat de acest comportament iresponsabil al dreptei. Printre cei 50% care nu au ieșit la vot o bună parte sunt unioniști. Cum s-au comportat unioniștii în recentele alegeri? Prin declarații dure în adresa blocului ACUM Partidul Liberal, în care până nu demult ne puneam cele mai mari speranțe, chiar dacă în calitate de locomotivă a fost luat tânărul Vlad Bilețchi au câștigat tocmai 1,25%! Chiar și în Capitală, în care tradițional susținerea liberalilor era majoră, PL a luat doar 2.14%. Dacă garnitura trenului este depășită, grav avariată, nicio locomotivă, fie ea cât de bună, nu-l ajută. Și cel mai „adevărat partid unionist” (PNL), cel mai „mare luptător pentru unionism” a luat și mai mult – tocmai 0,24% (în alegerile la primăria Chișinăului prin turnare de zoi, în primul rând asupra unioniștilor, au luat 0,17%). Partidul „Democrația acasă”, care a înrolat în rândurile sale doi tineri foarte bine pregătiți, a luat și el 0,31%. Cu regret votul acestora, în mare parte a ajuns la triada Plahotniuc +Dodon+Șor. 2.83% (apr. 32000 de voturi!) au fost pierdute, dintre care peste 22000 au ajuns la Triadă. De asemenea, o analiză sumară arată că din cauză că pe mai multe circumscripții s-au duelat câte 2 – 4 eurounioniști, s-au mai pierdut încă cel puțin 8-9 mandate. Se observă cu ochiul liber că dacă eurounioniștii ar fi participat în bloc unic cu o bună campanie electorală care să excludă duelurile fratricide ar fi obținut în jur de 40% din voturi.

S-a vorbit ore întregi, s-au scris tone de hârtie unde s-a argumentat destul de amplu necesitatea unirii unioniștilor (sună cam bizar: unioniștii care declarativ vor unirea cu Țara nu se pot uni între ei!), iar liderașii partiduțelor unioniste au rămas surzi și muți. Referitor la muți risc să greșesc. Stimata doamnă președinte (pe viață!) a „celui mai unionist partid” PNL a declarat în repetate rânduri că nu are nevoie de sfaturi. Și unde a ajuns cu tradiționalul scor electoral de sub 1%. Toți sunt vinovați: „sfetnicii” sunt vinovați pentru că se amestecă în treburile partidului. Alegătorii sunt proști fiindcă „nu știe cum să aleagă”.

Ce-i de făcut în preajma alegerilor locale? Unica salvare este doar reconstruirea dreptei, crearea unei noi drepte din toate așchiile unioniste. Am avut o situație similară în preajma alegerilor parlamentare din a. 2001. Atunci a avut loc o tentativă similară de unire a dreptei. După mai multe întruniri în vara a. 2000 se ajunsese practic la o propunere judicioasă. În toamnă Partidul Liberal (PL, președinte M. Rusu), Partidul Național Țărănesc Creștin și Democrat (PNȚCD, președinte V. Muravschi), Partidul Social-Liberal (președinte O. Serebrian) (la negocieri au mai participat grupul Dolganiuc, desprins de la Frontul Popular (V. Dolganiuc), grupul Nedelciuc, desprins de la Partidul Forțelor Democrate (V. Nedelciuc)) urmau să organizeze Congrese extraordinare, la care PL și PNȚCD urmau să declare unirea cu Partidul Socio-Liberal, iar președinte să fie unul care nu a fost membru al partidului comunist. Unicul care satisfăcea această condiție era tânărul Oleg Serebrian. Din păcate din cauza poziției dubioase a președintelui PSL Oleg Serebrian nu a avut loc unificarea dreptei, fapt ce a condus la dezastrul din alegerile din 2001.

Totuși apare întrebarea: în jurul cui să se facă această nouă construcție unionistă? Este o dilemă, luând în considerație miticismul liderașilor basarabeni de pe dreapta, orgoliul nemăsurat, miopia politică. Pot să mă greșesc, să par naiv, dar mi se pare că cel mai onest pe dreapta în aceste alegeri a procedat PUN (și denumirea este deosebit de actuală!), care nu s-a avântat în alegeri cu pieptul dezgolit (ar fi luat un rezultat similar celui al liberalilor), ci a chemat susținătorii săi să susțină necondiționat blocul ACUM, unică opțiune eurounionistă reală la moment. Pentru a reuși către alegerile locale din vară (nu așa cum „a reușit” dreapta în recentele alegeri parlamentare!) este strict necesar de demarat procesul coalizării tuturor forțelor unioniste.

PUN, PLR, PNL (membrii dacă liderul nu va dori!), PPDA, PPPVE, PPVP, organizațiile de tineret „ODIP”, „Tinerii Moldovei”, BUN, dar și ce a mai rămas sănătos în PL, toate trebuie să fie împreună. „Jos orgoliile, sus Unire” a fost lozinca tânărului unionist Vlad Bilețchi în alegerile recente (din păcate nerealizată!). Într-adevăr, jos orgoliul. Luând în considerație orgoliul nemăsurat al unor actuali lideri de dreapta, de asemenea, măiestria lui Plahotniuc de a compromite tot ce se mișcă și probabilitatea ca viitorul lider al viitoarei construcții unioniste (dacă va fi ales unul din foștii lideri!) să fie șantajat (cu dosărele!), o soluție salvatoare ar fi organizarea unui Congres Extraordinar al tuturor partidelor unioniste existente și votarea în funcția de președinte pe unul dintre cei trei tineri lideri unioniști: Anatol Ursu, Vlad Bilețchi, Ion Leașcenco. Chiar dacă au făcut unele greșeli în recentele alegeri totuși au demonstrat că sunt foarte bine pregătiți, că pot face față noilor provocări. Este o chemare și către dl Traian Băsescu să vină la Chișinău și să continue proiectul său de unificare a dreptei atât de bine început doi ani în urmă.

Noua construcție unionistă cu ajutorul structurilor locale ale fostelor partide unioniste componente în strictă colaborare cu blocul existent ACUM este în stare să îngrădească drumul baronilor locali născuți de triada Plahotniuc+Dodon_Șor.

Domnul să ne lumineze mințile în această perioadă prepascală să nu mai călcăm pe greblă ca proștii!

—————————

Valeriu DULGHERU

Chișinău, Basarabia

4 martie 2019

Eleonora SCHIPOR: Un Mărțișor în Primăvară

Mărțișor, Mărțișor,

Fir de aur, fir de dor.

Fir de dor și de lumină

Din frumoasa Bucovină…

Un frumos concert de sărbătoare au prezentat elevii de la CIE Cupca. Un concert dedicat primăverii, Zilei Mărțișorului, dar și vestitului bunic din Humulești, Ion Creangă, a cărui zi de naștere o sărbătorim tot la 1 martie.

Mai întâi au debutat în această zi pe scena școlii elevii clasei I-îi conduși de vrednica lor învățătoare Mariana Opaeț, ajutată de tânăra practicantă, fosta noastră elevă, Ecaterina Șorodoc, aflată actualmente la practica pedagogică în școala noastră. Micuții clasei I-îi au pregătit un Fleșmob dedicat sărbătorii Mărțișorului, cu lentuțe alb-roșii.

Elevii clasei a 5-ea, îndrumați de profesoara de limba și literatura maternă, doamna Marilena Zâgrea, au pregătit un recital în proză și versuri dedicat marelui povestitor român Ion Creangă. O serie de măsuri dedicate vieții și operei domniei sale vor fi organizate pe tot parcursul lunii martie.

Au încheiat concertul elevii clasei a 10-ea „A” și „B” cu un recital poetic dedicat Mărțișorului, recitând versuri în limbile română și ucraineană din broșura mea, intitulată „Ți-am adus un Mărțișor”, publicată cu 5 ani în urmă, unde sunt incluse zeci de versuri ale diferitor autori despre Mărțișor. În broșură sunt incluse desene și cântece.

Toți elevii au cântat un frumos cântec dedicat primăverii, apoi au împărțit mărțișoare la profesori și lucrători.

Atât în sala de festivități a școlii, cât și pe coridorul ei au fost amenajate frumoase expoziții cu desene, aplicații, cărți, ziare dedicate celor două evenimente deosebite de la începutul primăverii. Aș vrea să le mulțumesc elevilor școlii noastre Taisia Opaeț, Carina Alerguș, Adrian Opaeț, dar și altora pentru pregătirea unor Mărțișoare care au fost amenajate la expoziția dată, cât și profesorilor ce și-au adus contribuția.

Frumoasa sărbătoare va continua cu pregătirea și confecționarea mai multor mărțișoare sub conducerea învățătoarei de muncă Vera Bicer.

În prag de Primăvară, felicităm pe toți bunii noștri profesori, părinți, elevi, susținători ai școlii, pe toți bucovinenii cu minunata sărbătoare a Mărțișorului. Pace, sănătate, prosperitate, bunătate sufletească, fericire și o dulce Primăvară.

———————————-

Eleonora SCHIPOR,

Cupca, Ucraina

1 martie 2019

Dorel SCHOR: Lipa Natanson – lucrări personale noi

Pictorul Lipa Natanson ne prezintă lucrări vizuale noi, îmbinare de tehnică grafică şi pictură de şevalet.

Ca intotdeauna, paleta sa este inovativă şi, în afară de tehnica foarte bună, artistul descoperă mereu noul, are idei surprinzătoare, care se reflectă în imaginile frontale şi expresia interpretativă. Titlurile lucrărilor sunt şi ele sugestive, Lipa preferând o lume a generaţiilor prezente, cu tematică adecvată, cum ar fi Nunta, Maternitate sau Tineri, alături de subiectele oricând valabile precum Amintiri sau peisajele urbane din picturalul Zfat.

Aici, Lipa Natanson îmbină forţa imaginativă cu poezia vizuală autentică, dovedind o libertate de expresie nelimitată. Acuitatea observaţiei şi linia incisivă, la care se adaugă dimensiunea experimentului cromatic completează tabloul, fiind generatoare de sentimente optimiste. Adesea această explozia cromatică, generoasă şi de o sensibilitate autentică, stabileşte un impact public considerabil.

Noile lucrări ale pictorului întăresc sentimentul de experienţă şi creativitate. Conţinutul artistic personal, atmosfera şi stilul conferă o infuzie de spontaneitate benifică, permiţînd uneori interpretări interesante şi variate.

———————————-

Dr. Dorel SCHOR

Tel Aviv, Israel

27 februarie 2019

Valeriu DULGHERU: Alegerile au avut loc. Ce facem mai departe?

Scriam deunăzi că luni dimineață moș Ion ne va întreba ce am obținut în aceste alegeri și încotro ne îndreptăm. În pofida unei campanii electorale extrem de compromise, în care alegătorul s-a aflat sub presiune de corupere timp de o jumătate de an până la urna de vot, în pofida unor manipulări masive prin sondaje care le dădeau socialiștilor chiar peste 50% de voturi, în pofida unei spălări acerbe de creieri prin intermediul imperiului mediatic al triadei Plahotniuc+Dodon+Șor, măria sa Alegătorul a fost mult mai treaz la minte, mult mai rațional decât așa numiții politicieni, care-l privesc ca pe o turmă. Deseori auzeam de nivelul foarte jos al alegătorului care se lasă cumpărat cu nimicuri, dar iată că măria sa Alegătorul a fost mai presus decât mulți așa numiți politicieni.

În general blocul ACUM a obținut un rezultat bun, luând în considerație condițiile în care a activat de unul singur contra balaurului de stânga Plahotniuc+Dodon+Șor, deseori fiind atacat din spate și de unii concurenți de pe dreapta-centru dreapta. Trebuie de menționat faptul că iarăși (a câta oară în acești 30 de ani de orbecăiri în jungla politicii basarabene!) măria sa Alegătorul ia aruncat colacul de salvare segmentului eurounionist extrem de divizat și bulversat. După procesarea a 99,49% de voturi rezultatul alegerilor pe liste de partid sunt următoarele: PSRM – 31,19%; ACUM – 26,71%; PDM – 23,72% și făcătura lui Plahotniuc partidul Șor – 8,34%. Pe circumscripții uninominale: PDM – 19 mandate; PSRM – 14 mandate; ACUM – 12 mandate; Șor – 2 mandate, de asemenea, 3 mandate câștigate de independenți, dintre care unul e apropiat ca platforma ACUM, iar ceilalți doi vor fi, probabil, cumpărați de Plahotniuc. În general, pe neașteptate Chișinăul a fost câștigat de blocul ACUM: 6 circumscripții ACUM și 5 – PSRM, PDM necâștigând nici un mandat. Probabil acesta este maximul la care putea pretinde ACUM în aceste condiții.

O analiză prealabilă (după afișarea rezultatelor procentuale luate de toți candidații pe circumscripții va fi mai clar) arată următoarele. Pe circumscripția nr. 15 (or. Călărași) a câștigat N. Ciubuc (PDM) cu 37,85%, pe locul doi I. Munteanu (ACUM) cu 29,84%. Diferența de 8,01 putea fi acoperită dacă Iu. Chirinciuc (PL) și I. Leașchenco (independent) se retrăgeau la momentul oportun. Reiese că cei doi unioniști au lucrat pentru victoria PDM. Pe circumscripția nr. 16 (Ungheni) a câștigat L. Guzun (PDM) cu 32,56% La doar 4,26% pe locul doi vine O. Țâcu (ACUM), voturi pe care le-a luat liberalul A. Brânza. Pe circumscripția nr. 20 (Strășeni) a câștigat prim ministrul P. Filip cu 45,56%, pe locul 2 – I. Grosu (ACUM) cu 29.76%. Diferența de 15,80% putea fi acoperită de voturile luate de N. Malai (PL) și E. Blanovschi (PNL). Pe circumscripția nr. 23 (Chișinău-1) a câștigat O. Lipskii (40,12%), iar pe locul 2 – V. Grădinaru (ACUM) cu 35,71%. Diferența de 4,41% ia fost furată de liberalul O. Rățoi. Pe circumscripția nr. 26 (Chișinău-4) cu o diferență de doar 0,52% a câștigat candidatul ACUM ex.-ambasadorul în România Iu. Reniță, pe circumscripție candidând și tânărul unionist V. Bilețchi. Pe circumscripția nr. 28 (Chișinău-6) a câștigat V. Batrâncea (PSRM), acel care a rupt harta României Mari în parlamentul de la Chișinău, iar pe locul doi – A. Sliusari (ACUM) cu doar 3,22% mai puțin ce reprezintă 896 de voturi, furate de liberalul Ion Cebanu. Pe circumscripția nr. 28 (Chișinău-7) a câștigat socialistul A. Lebedinschi (printre altele cetățean român!) cu 43,50%, depășindu-l pe R. Verbițchi (ACUM) cu doar 6,76%, furate de liberalul D. Jelescu. Și pe circumscripția nr. 31 (Chișinău-9) candidatul ACUM dna L. Nicolaescu-Onofrei (34,74%) a pierdut în fața talimbului socialist Gr. Novac (38,63%) doar cu 3,89%, furate de I. Crețu (PL) și Iu. Deleu (PNL). Pe circumscripția nr. 35 (or. Căușeni) candidatul ACUM A. Gămurari (22.33%) a pierdut cu 15,62% în fața lui Gr. Repeșciuc (PDM, 37,95%), voturi furate de tocmai trei unioniști (N. Ermurache (PL), I. Calmâc (PNL) și artista Z. Bolboceanu (PPDA)). Și pe circumscripția nr. 36 A. Dînga (ACUM, 29,99%) a pierdut cu doar 3.93% în fața socialistului A. Jolnaci (PSRM, 33,92%) furate de independentul A. Topolenco. Pe circumscripția nr. 40 (or. Cimișlia) a câștigat D. Diacov (PDM, 28,51%) în urma luptei fratricide a candidatului ACUM doamna D. Manole și independentul unionist (a fost primul primar al unui oraș semnatar al Declarației de Unire cu România!) Gh. Răileanu.

Astfel se vede clar că în cazul unei coordonări mai bune a acțiunilor blocului ACUM și a formațiunilor de dreapta, care s-au avântat cu pieptul dezgolit în alegeri, mai puteau fi câștigate până la 10 mandate.

Care ar fi primele concluzii? Având un electorat unionist important (peste 30%!) categoric nu avem politicieni, care să fructifice această mană cerească. Să ne oprim puțin asupra „succeselor” Partidului Liberal și ale noului său președinte D. Chirtoacă. Îmi pare extrem de rău să spun că după aceste alegeri dreapta (mă refer la formațiunea politică!) nu mai există. După „succesul” lui M. Ghimpu în alegerile prezidențiale de tocmai 1.8% iată că în aceste alegeri Partidul Liberal a luat și mai mult, tocmai 1,25% pe circumscripția națională, care preponderent se vor duce la triada Plahotniuc+Dodon+Șor, iar și mai unionistul partid PNL – tocmai 0,24% după ce la locale luase 0,17%. Ce nu este clar aici? Segmentul unionist de peste 30% merita să fie reprezentat mai bine în acest parlament. Revin a câta oară la elementarul calcul: dacă Dorin Chirtoacă ar fi fost ales președinte PL în primăvara anului trecut (sau măcar la 15 septembrie 2018 cum făgăduise M. Ghimpu) și dacă ar fi reușit să unească toate așchiile liberale și organizațiile de tineret într-un singur bloc unionist (după comportamentul lui din ultimul timp mă îndoiesc că ar fi făcut acest lucru) ar fi fost o cu totul altă situație în tratativele cu Blocul ACUM și fracțiunea unionistă ar fi fost reprezentată în parlament (actualmente grupul unionist din blocul ACUM include apr. vreo 10 persoane). Dimpotrivă, prin acțiunile sale distructive, a redus numărul candidaților ACUM (inclusiv al unioniștilor) în parlament. Cea mai gravă acțiune a lui D. Chirtoacă a fost plasarea mai în toate circumscripțiile a câte in candidat liberal. Din această cauză s-au pierdut până la zece mandate pe uninominale (v. mai sus!). Cred că pentru toți unioniștii a devenit clar că aceste alegeri au aruncat la groapa de gunoi politic Partidul Liberal, acolo unde au mai fost aruncate PPCD și PFD. Măria sa alegătorul nu iartă prostia și trădările.

Și atunci noi, cei mulți dar…(vorba lui Lăpușneanu) ce facem în continuare? Este foarte clar că a venit timpul ca după alegeri să fie construită o nouă dreaptă din toate așchiile liberale, formațiunile unioniste de tineret. Nu mai există Partidul Liberal în frunte cu D. Chirtoacă (îmi pare extrem de rău că s-a ajuns la acest sfârșit jalnic al celuia care promitea a fi unificatorul întregii drepte!). Cu atât mai mult nu mai există (de fapt de mult timp!) nici PNL, care prin liderul său neschimbat V. Pavlicenco face doar zgomot unionist. În democrațiile occidentale liderii care au pierdut alegerile își dau demisia. Ai noștri, nu se retrag până nu-și văd creația înmormântată.

Îmi pare rău de tinerii Anatol Ursu care a pierdut pe circumscripția nr. 22. Trebuie să înțeleagă că a pierdut nu din cauza că e mai slab dar trebuia să vadă în spatele lui Liviu Vovc un bloc, o forță, iar alegătorul se uită la astfel de lucruri. El trebuia să se retragă în ultimul moment. Același lucru s-a întâmplat și cu tânărul unionist Ion Leașcenco. Din păcate și tânărul Vlad Bilețchi, care este foarte bine pregătit, a cam călcat prin străchini în aceste alegeri. Să sperăm că a fost din cauza tinereții, lipsei de experiență. Trebuie să înțeleagă că în politică e ca în șah. Trebuie să poți vedea cu câteva mișcări înainte, în special, când ai nevoie de aliați. Din păcate politicianismul basarabean este unul primitiv, bazat doar pe destrucție nu și pe construcție. Totuși, învățând lecțiile, acești tineri pot constitui o nouă generație de politicieni unioniști. Ei trebuie să purceadă imediat după alegeri la crearea unei noi drepte prin coalizarea tuturor așchiilor unioniste (PUN, PLR, Tinerii Moldovei, ODIP, Democrația Acasă ș.a.).

Să ne ajute Dumnezeu!

—————————

Valeriu DULGHERU

Chișinău, Basarabia

25 februarie 2019

Diana CIUGUREANU: Frații români în veci vor fi frați! Nimeni nu va dezbina poporul nobil!

Ce zice oare Bucureștiul? Mă refer la valabilitatea declarației oficiale din 27 martie 2018 despre pregătirea pentru a recupera Basarabia. Cât a investit Bucureștiul în susținerea noastră, a unioniștilor, pentru a accede în Parlament și a înfăptui ReUnirea? Atâtea grădinițe reparate din banii României pentru electoratul neunionist avem, mulțumim, copilașii vor crește și vor cere socoteală părinților trădători de neam și Țară!… Avem de toate, dar mandate – iok. Avem zero susținere pentru a răspunde prin decizia oficială a Chișinăului de ReUnire. Rușine, București! De aceea, nu te-a temut să spui Da – Reîntregirii! Rusia finanțează la greu, îndobitocirea prin toate mijloacele, inclusiv mass-media. Cum treziți voi basarabenii din somnul conștiinței? Cui scriu eu? Citește cineva dintre ei? Dar mi-a expediat un coleg de peste Prut, următorul mesaj: Răbdare, Diana! Va veni și vremea României Mari! Limba este o legătură indestructibilă între noi! Numai când ultimul vorbitor al acestei limbi va dispărea, atunci va dispărea și neamul nostru.

O colegă de peste Prut, m-a mângâiat și în final mi-a zis: ,,Și noi suntem conduși de fostele fosile ale securității…mă gândesc că așa este și la voi…de ce crezi că pleacă românii în Europa? Și ai noștri și ai voștri. Te rog să te odihnești și să-ți revii”!

Trăiesc durerea, o plâng cât vrea ea. Dar nu mănânc „inima căprioare și rărunchii”. Le recuperez…

Între timp, găsesc următorul comentariu de la un coleg de peste Prut: ,,Diana dragă, felicitări pentru tot ce ai făcut și faci pentru cauza românismului. Nu trebuie sa fii decepționată, când intri în asemenea luptă trebuie să fii pregătită, să te aștepți la orice, să ai stomacul tare să nu fii surprinsă de nimic. Indiferent de rezultatul votului, ați făcut enorm pentru deșteptarea conștiinței naționale, AȚI ÎNVINS”.

O colegă de peste Prut, acum: ,,Da, Diana Ciugureanu , ai biruit! Tu personal, ai făcut mai mult decât alți colegi care acum se ascund…Nu uita, cine nu te iubește, nu te merită! Ai creat o punte între poeții lumii, vorbitori de limbă română! Felicitări! Nu este puțin lucru! De luat aminte!”

O prietenă de viață: ,,Salut ! A fost rău de tot? Iarăși au învins bandiții!
,,proști ….,da mulți”
A fost o experiență pentru tine. Oricum ai învățat multe. Nu se va schimba nimic un țara noastră. Multă lume dezamăgită de contingentul din țară”.

Am învins, mulțumesc. Suntem! Vii!

***

O ÎNFRÂNGERE NU ESTE NEAPĂRAT O PIERDERE

Declarație asumată integral:
Dragi unioniști, colegi, prieteni, rude, simpatizanți, susținători! Mă înțelegeți că am suportat o lovitură morală inimaginabilă, prin reducerea procentului susținătorilor unionismului la scrutin, fie dacă s-ar fi unit, fie – nu. Mă depășește totalmente situația și parcurg astfel o criză profundă. Am încercat să aflu cum voi trăi în continuare, după trădarea unionismului de către adepții blocului care de aceea a și atacat toate partidele unioniste. Astfel, unul dintre partidele unioniste, pe care îl prețuiesc, a cedat prin decizia de a nu participa la alegerile parlamentare recente. Durerea este infernală să vezi cum ne-au tăiat aripile, forțele neunioniste. Referitor la adeziunea la vreun partid, nu am făcut un asemenea pas până în prezent. Dacă la ambele scrutine parlamentare, am candidat pe locul 25, pe listele PLR și pe poziția 29 – din partea Partidului Politic DEMOCRAȚIA ACASĂ, nu am fost invitată ulterior în calitate de membră. Probabil că din cauza aceleași situații deloc încurajatoare.

Aștept semne de Sus pentru a mă mobiliza în continuarea luptei unioniste. Sunt liberă să meditez dacă în general mă mai implic în domeniul politic. Știu acum că am o muncă de refacere morală și de dezvoltare a organizației inițiate și conduse de mine. Știu că am o viață personală marginalizată și poate că de aici voi începe a privi lucrurile. Știu că am în jurul meu, destine, care îmi solicită ajutorul necondiționat. Îmi asum tot ceea ce mi se întâmplă și îmi voi valorifica dreptul la un concediu de recuperare. Oricum nimeni nu îmi poate cere să muncesc calitativ după această dureroasă lovitură pentru noi, cei responsabili pentru Reîntregirea Basarabiei cu România. Promit să valorific la maxim timpul spre a înțelege cum trăiesc în continuare.

Iertare și mulțumesc pentru înțelegere.

Vă iubesc atât cât mă pot iubi pe mine. Tot binele!

––––––––––

Diana CIUGUREANU

Chișinău

25 februarie 2019