Timpul este râu ce curge
(După Jorge Luis Borges, Arta poetică)
Niciun om nu calcă în același râu
de două ori, pentru că râul nu mai
este același, și nici el nu mai e
același om…..Heraclit
…………………………………………..
Timpu-i deghizat în râu ce curge
Tu, în apa lui poți să-ți vezi chipul
Și neîncetat, cât râul curge,
El e-oglinda ce-ți arată chipul.
Peste-o clipă râul este altul,
Iar chipul tău pe apa care trece
Nu-i cel pe care-l știi, e altul.
Și-i șlefuit de apa care trece.
Ai îmbrăcat ani, zile în simboluri
Orânduindu-le în calendare,
Chiar muzica ai pus-o în simboluri
Și-ai așezat-o printre calendare.
În misterioasele-asfințituri
Ascunse-s soarele și moartea,
Dar aurore nasc din asfințituri
Și tot din ele naște moartea.
Plutește-n aer poezia…
Ea n-are început și nici sfârșit.
Un vis etern e poezia
Și-un univers fără sfârșit.
Ea ne arată propriul chip,
Întocmai ca și râul care curge,
Iar nemurirea prinde chip
Prin timpul care este râu și curge.
––––––––-
Carmen STUS
12 Mai 2019