Poarta
La Poarta sărutului, încă mai bat
Zile și nopți cu cerul pe frunte,
Brâncuși într- o piatră sculptează și-acum
Piscul semeț a unui munte.
Cu dalta tăcerii, lucrează încet,
Să nu trezească noaptea când doarme,
Un arhanghel pictează pe șavalet…
Clipa divină, în modul cel tainic.
La masa tăcerii, pâinea dospește
Să vină sărmanul, fărâmă să ia
Cu ce e sfânt, el se hrănește,
Când vremea e vitegră în viața sa.
Coloana cu fruntea înfiptă în cer,
Privește seninul din raiul promis,
Artistul sculptează și-acum în mister
Un înger lumină, în taină mi-a zis.
—————————–
Camelia CRISTEA
București
8 iunie 2019