Lumi fără întoarcere
Lumea credeam că e-o scamatorie
așa c-am vrut să te întorc din drum
după ureche aveam ascunsă o iluzie
dar păsările-și gătiseră deja cuibul a plecare
și frunzele-și puseseră fețe gri
speriată de pașii tăi care mi se ștergeau de pe inimă
strada s-a ascuns după rochia mea precum copiii
îmbătate cu lacrimi privirile îmi hoinăreau în cerc
fără să știe că în lumile fără întoarcere locuiesc doar două persoane
moartea și uitarea
plecările din mine însămi s-au alăturat plecărilor tale
rămasă singură
nu voi mai vedea decât vapoarele fostelor trăiri trecând fără a atinge malul
ridicând mâinile mecanic nu-mi voi mai aminti decât să flutur batista albă
steagul veșnicilor condamnați la renunțare.
—————————-
Camelia BUZATU
7 aprilie 2019