ZORI DE ZI
Noapte vine, noapte fuge risipindu-se prin ceață…
Cade bruma peste frunze, apar zorile de zi
Și, încet, toată natura se trezește iar la viață,
Soarele din nou v-apare, cu o față zâmbăreață,
Alungând ultimii nouri, vântu-ncepe-a se-mblânzi,
Voal din valuri va urzi…
Freamătă în spume albe, face țărm să se-nfioare
Marea, scânteind verzuie, prinsă de vraja luminii
Și te-mbie să te-atingă, lin cu forța-i răpitoare,
De mijloc să te cuprindă și în val să te-nfășoare,
Destrămând din gene somnul, să valsezi ca balerinii,
Cu-albatroșii și delfinii…
Fruntea zile-i somnoroasă, zorii împletind cunună…
Cerul îi destramă norii, strâns îi leagă de pripoane,
Iară timpul într-un ieri, dormitând prin văgăună,
Întinzându-se molatec, cheamă clipe și le adună,
De pe unde-s adormite, din cuibare, prin cotloane
Sau, ascunse sub șoproane…
Tremură aripa zilei, precum frunza de ferigă…
Iar îmbobocesc speranțe, veștejite-n noaptea sură
Și, cuprinse-n briza mării, vin spre mine și îmi strigă,
Să mă prind cu vântul, valul, dănțuind prinși ca verigă…
Pare totu-așa feeric, ca desprins dintr-o gravură,
Zbor, cu zâmbetul pe gură…
VIAȚĂ, UMBRĂ DE VIS
Cineva mi-a spus s-alerg,
Să prind de mână Fericirea…
Din noduri, vise să dezleg,
De cad pe jos, să le culeg,
Să le-mplinesc menirea !
Să părăsesc malul tăcerii,
Și negrul gândurilor mele…
Să fug de-ai minții, temnicerii,
Ce mi-au închis poarta plăcerii,
Sub lanțuri de osândă, grele,
Chipurile… ca să mă protejeze,
De cei ce-s părăsiți de suflet…
În locul inimii punând proteze,
Zicând sângelui cum să pulseze,
Să nu mă rătăcesc în umblet …
Tot el mi-a dat si-adresa Fericirii,
Spunând să prind vântul de-aripă…
Să-mi dezleg frânele simțirii,
Chiar de-aș simți forța smucirii,
Să nu-mi pierd firea nicio clipă !
Dar vântu-a fost uragan, mare
Și eu, un pustnic cu suflet pueril…
M-a tras spre zări, așa de tare,
Că, risipitu-s-au vise pe cărare,
În prima zi de primăvară, de april…
M-am întors în lacul cu singurătate,
Punând visele-n bărcuțe de hârtie…
C-acel cineva zicea și-avea dreptate :
Că, moartea e în viața, nu în moarte,
Dar până s-o pățești, nimeni nu știe…
————————————
Anna-Nora ROTARU
Atena, Grecia
25 februarie 2019