ÎNTREBĂRI
Ce e cerul?
Ce-i pământul?
Ce o fi oare misterul?
Ce o fi prin lume vântul?
Dar cuvântul?
Ce e timpul?
Ce e norul?
Ce-o fi apa și izvorul?
Ce o fi oare și dorul?
Dar amorul?
Ce e viața?
Ce-i speranța?
Ce-o fi oare tinerețea?
Ce o fi și bătrânețea?
Dar tristețea?
Ce-i frumosul?
Ce-i urâtul?
Ce o fi oare iubirea?
Ce o fi și despărțirea?
Dar menirea?
Ce e ploaia?
Ce-i văpaia?
Ce o fi oare și gerul?
Ce-o fi prin lume eternul?
Dar modernul?
Ce e plânsul?
Ce e râsul?
Ce o fi oare și focul?
Ce-o fi pentru toți norocul?
Dar sorocul?
Ce e soarta?
Ce e moartea?
Ce o fi-n suflet regretul?
Ce o fi oare respectul?
Dar aspectul?
Ce e omul?
Ce e pomul?
Ce-o fi tot ce ne-nconjoară?
Ce-o fi acel iar și iară?
Dar o scară?
Ce e mintea?
Ce e puntea?
Ce-o fi trecerea-n etern?
Ce o fi veșnicul semn?
Dar blestem?
Ce este o întrebare?
Ce este o jale mare?
Ce o fi, ce n-o mai fi?
Ce-o fi verbul a muri?
Dar a ști?
Ce e vraja?
Ce e straja?
Ce-o fi zborul printre nori?
Ce e ploaia peste flori?
Dară zori?
IARNA ȘI GERUL
Pe zăpada rece visu-mi se stârnește,
Chiciura din pomi este de poveste,
Gerul se vrea fante peste iarna toată
Dar ea-i o rebelă, nu se vrea curtată,
O rază de soare cheamă-n ajutor
Ca fantelui ger să-i domoale dor,
Gerul nu se lasă nici el mai prejos
Și se instalează tot mai curajos,
Pune pe la streșini sulițe de gheață,
Iarna-n fața lui e doar o paiață,
Vântul îl ajută de atâtea ori
Pe iarnă s-o bage mereu în răcori,
Ea e mai cuminte decât gerul fante
Dar e și rebelă când o nesocoate,
Din nas îi mai taie cu neaua-i pufoasă
Când norul i-o cerne proaspătă pe casă,
Razele de soare sulițe alungă,
Chiciura din pomi suspină nătângă,
Atunci iarna râde fără concurență,
Gerul pleacă singur în grea penitență!
EU SUNT
Eu sunt mereu povestea ta frumoasă,
O poveste fără de sfârșit cu îngeri dragi,
Eu sunt liniștea iubirii tale mari de-acasă
Și sunt dulceața buzelor de roșii fragi,
Eu sunt seninul cald al cerului de vis,
Privirea albăstrelelor din infinitul câmp,
Sunt pacea dintr-un dor și visat paradis
Și podul care-ntruna te trece spre Olimp.
Eu sunt și inimă din prea aprinsul mac,
Ivită de prin holda de iubire coaptă,
Ce bate-ntruna spre a-ți fi pe plac
Punându-ți pe ureche caldă șoaptă,
Eu sunt pentru vecie multul Te iubesc,
Cărarea cea senină prin zile și prin nopți,
Eu sunt prea fericitul și acel drag Trăiesc
Și-ți sunt și umbra dulce și sfântă de sub bolți.
Eu sunt acea insulă dragă pe care acostezi
Și-nsoțitoarea ta prin vremuri de restriște,
Sunt reazemul pe care întruna te bazezi
Când pașii-ți rătăcesc străini peste miriște,
Eu sunt și Ieri, și Azi, la fel voi fi și Mâine,
Eu sunt Acolo și oricând și-Aici
Și-oi fi lumina lumânării de Poimâine
Și somnu-ți veșnic de prin Văi și Lunci!
———————————–
Florentina SAVU
28 octombrie, 2018