Viaţă bizară
Viaţă bizară
şi mohorâtă,
de ce urâtă
eşti iar şi iară?
Cu primăvară
vii hotărâtă
şi pleci târâtă
de iarna-amară.
Umbra ţi-o caut
şi nu există
fiindcă eşti tristă
că sunt precaut
când al meu flaut
cântă o tristă
doină ce-insistă
ca să te laud.
De ce săracă
rămâi întruna
şi laşi minciuna
ca rău să-ţi facă,
de ce spui: dacă…
şi-ţi e totuna
că-ţi tace struna
când moartea joacă?
Ai fost odată
fermecătoare,
erai o floare
imaculată…
Frunză uscată
pari şi mă doare
că eşti din zare-n
zare purtată.
————————————–
Anatol COVALI
București
19 noiembrie, 2018