Umbrit
Rãmân.
Clipele îmi bântuie
gândurile.
Trebuia totuşi sã prind
acea pasãre
ce mi se aşezase pe umãr.
Înaintez prin târziu
atent sã nu sperii
începuturile.
Cât îmi pare de rãu
cã nu i-am înţeles
gânguritul.
În zãri
cerul a început
sã se întunece.
Umãrul pe care a stat
pasãrea stranie
mã doare…
Atât de vast dorul
umbrit de amintire.
————————————–
Anatol COVALI
București
30 mai 2019