Sunt
Sunt ce-a dorit destinu-mi trist:
puţin extaz, multã durere,
zbor mândru şi îngenunchere,
fire de-aed şi de artist.
Prea rar trãiesc, mai mult exist,
în loc de vânt sunt adiere,
vâslesc cântând, trag la galere
şi-n loc sã mã implic, asist.
Sunt visãtor, dar realist
fac şi ce vreau şi ce se cere,
risc, dar o fac cu prevedere
şi când dau de eşec rezist.
Renunţ, însã când vreau insist,
în plin vacarm devin tãcere,
am miere-n suflet, dar şi fiere
şi sper când nu sunt pesimist.
————————————–
Anatol COVALI
București
25 ianuarie 2019