Anatol COVALI: Sevă

S E V Ă

 

Stropi de lumină picură norii
când pe-a mea boltă se înghiontesc
şi dacă-n noapte mişună zorii,
de-un timp îmi pare că e firesc.

 

Nu mă mai miră că sunt un altul
care se simte-n mine stăpân,
în zbor frenetic schimbându-mi saltul
şi-n flori superbe stogul de fân.

 

Stinsele mucuri sunt mândre ruguri
care-şi înalţă arderea-n cer,
ca niciodată de-acum în cruguri
să nu mai fie umbre şi ger

 

Codrii-s un foşnet de bucurie
apele cântă, aeru-i plin
de tari miresme şi armonie
când nu ştiu dacă plec sau revin.

————————————–

Anatol COVALI

București

18 octombrie, 2018

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *