Anatol COVALI: Iubirea n-are margini

*
Iubirea n-are margini, ea e ca Dumnezeu
croită din acelaşi tulburător mereu.
*

În splendida-i lumină,
întotdeauna lină

*
pătrunde câteodată, timid, sufletul meu.

*
Atunci devin un altul,
căci simt în trup Înaltul
*

şi-Adâncul ce a toate şi-n toate e nucleu,

*
iar sufletu-mi vibrează
când rază după rază

*
se ţes ca să devină în mine curcubeu.

*
În orişice iubire
e-un strop de nemurire

*
atunci când dăruirea ajunge-n apogeu.

.*
De-aceea simt azi cum e
schimbată a mea lume

*
când dau doar de iubire pe ultimu-mi traseu.

Anatol COVALI