IUBIND DEGEABA
Şi anii trec, se duc ca o părere,
doar noi rămânem neclintiţi pe loc
în mlaştina numită nenoroc
şi în pustiul poreclit durere.
Orbecăind sub putredul obroc
ce-ntruchipează silnica putere,
noi nu mai ştim când viaţa e cădere
şi nici când este batere de joc.
Răbdăm, scrâşnind din dinţi, orice insultă
şi pe cei răi nu îi urâm nici chiar
atunci când de al nostru chin exultă.
Şi ca ciobanul nostru legendar
murim până la urmă de prea multă
iubire dăruită în zadar.
————————————–
Anatol COVALI
București
9 decembrie, 2018