Ninge frumos
Ninge frumos, dar eu visez că ploi
ne mângâie căzând peste-amândoi
când stăm îmbrăţişaţi şi ni se pare
că nu un crivăţ bate,ci-un zefir
care ne ia iubirea din nadir
şi-o urcă în zenit spre-a-i da splendoare.
Ninge frumos şi tot ce e în jur
devine dintr-odată un alb pur
ce seamănă cu sufletele noastre
pe care vremea nu le-a întinat,
iar îngerii, luceferi au brodat
pe ale lor superbe bolţi albastre.
Ninge frumos ca-ntr-un colind străbun
când,din priviri, că te iubesc îţi spun.
14 octombrie 2019
De-aş fi ştiut
De-aş fi ştiut aş fi ales alt drum
ce m-ar fi dus spre un altfel de-acum,
putând să nu srăbat aspre siberii
ca să ajung unde n-am vrut să fiu,
să port pecetea unui trist pustiu
de care chiar şi astăzi mă mai sperii.
De-aş fi ştiut că am să pierd mereu
tot ce-am sperat că o să fie-al meu,
aş fi-nceput alt zbor în alte ceruri,
ca glasul meu să sune cristalin
în vastitatea unui alt destin
lipsit de vânturi crunte şi de geruri.
De-aş fi ştiut !….Dar am ştiut şi-am vrut
să plec, să uit…Însă nu am putut !!!…
13 octombrie 2019
Duc o desagă
Duc o desagă-n spate. Poartă ani
care sunt grei ca nişte bolovani,
dar nu o pot da jos, merg mai departe
fiindcă-n orice popas, oricât de mic,
n-aş mai avea puterea s-o ridic
şi aş fi dat de vreme la o parte.
Duc o desagă, gâfâind din greu,
căci clipele mai grele vin mereu
şi fără pic de milă mă apasă,
dar chiar de tremur, încă n-am căzut
şi n-am dat îndoielilor tribut
cu toate că în jur e-o ceaţă deasă.
Duc o desagă ? … Nu, e viaţa mea,
care cândva mă va strivi sub ea.
12 octombrie 2019
————————————–
Anatol COVALI
București
Octombrie 2019