Astãzi ştiu ce rost…
Eram infinit şi migram oriunde.
Când minus, când plus, fãrã timp. Şi iatã
brusc sunt pedepsit ca nişte secunde
sã mã strãbatã.
Totul e-un Acum care-o sã devinã
infinit din nou pentru veşnicie
atunci când voi sta-n splendida luminã
a lui „Sã fie!“…
Astãzi ştiu ce rost a avut popasul,
de ce-a trebuit sã vin într-o sferã.
Pentru cã la toţi, în rãstimp, impasul
ni se oferã.
Venim spre-a afla ce dincolo nu e,
sã rãbdãm un rãu ce-aici doar existã
îndurând sã fim ţintuiţi în cuie
pe-o cruce tristã.
E greu sã trãieşti cu intensitate
şi la nesfârşit numai în feeric.
Trebuie sã ştii cã-n eternitate
e şi-ntuneric.
————————————–
Anatol COVALI
București
4 februarie 2019