C-am iubit orbeşte, iartă!
-sonet-
Astăzi mă prefac în vultur şi-am să urc în vârf de munte
să smulg steaua lui David, s-o aşez la tine-n păr,
mâine o să-ţi dau, iubito, toate florile de măr…
să-ţi văd zâmbetul pe buze pot să mă prefac în punte
peste ape tulburate, peste valuri-guri de fiară,
să-ţi simt tălpile gingaşe mângâindu-mă pe spate.
Voi fi înger de-am fost monstru şi cu mâinile curate
te voi îmbrăca cu aripi către mine să zbori iară.
Nu-ţi mai măsura secunda ce-a rămas nemăsurată,
uită fiecare clipă când pe ochii mei a nins,
lasă-te ca o regină de un biet sărman curtată.
C-am iubit orbeşte, iartă!… cresc în mine şerpi de vină,
s-au încolăcit pe suflet, unde candele s-au stins,
tu le-aprinde cu iubire, fii-mi a inimii stăpână.
——————————–
Ana PODARU
15 martie 2019