Chiar de uneori mai pici…
Timpul cu-ale lui fasoane, m-a împiedicat în mers
Cu speranțele-n spinare, eu m-am tupilat în vers…
Am primit cu bucurie, fiecare încercare
Și-am îmbrățișat tot cerul, ca pe-o binecuvântare.
Dincolo de geamul meu, de-acolo începe viața;
Trandafirii matinali, spunând: bună dimineața!
Le zâmbesc și îi alint, cu răbdare și blândețe;
Și îi las în brațe calde, soarelui să îi răsfețe.
Gândul își face bagajul, pleacă în călătorie
Și în tren, un alt travaliu, se mai naște-o poezie…
Este tandră și cuminte, ţi se cuibărește-n piept
Te alintă și te-ndeamnă, să devii mai înțelept.
Fiecare nouă zi, este-o nouă provocare
Ce te ține strâns de mână și te-nvaţă o mutare…
Șahul este tabla vieții, unde cazi, te mai ridici,
Bine-ar fi să nu renunți, chiar de uneori mai pici!
——————————–
Alina CRISTIAN
12 noiembrie 2019