Când voi pleca spre alt pământ,
Când voi îmbrățișa chemarea,
Te vei întoarce spre-acel loc,
Ce ne-a călăuzit cărarea?
Când voi închide ochii reci,
Ce fiecare stea i-a stins
Te vei întoarce să-i mai vezi
Vei mai putea să îi iubești?
Când voi rămâne doar o stea
Și îmi voi pierde strălucirea
Vei mai putea să mă privești
Și să-mi redai iar nemurirea?
Când voi dormi somnul cel lung,
Îți vei aduce oare aminte
Că te-am iubit și prețuit,
Fără să-ți spun clar în cuvinte?
Când voi dispare-n ceața grea,
Ce mi-a învăluit ființa,
Vei mai putea să mă-ncălzești
Și să-mi trezești iarăși dorința?
Când voi pluti pe cerul meu,
În visul ce m-a prins în vrajă,
Vei mai dori să mă revezi,
În ciuda norului ce toarnă?
Iar după ce voi dispărea,
Îți va părea și ție rău?
Vei face tot ce s-ar putea,
Să mă aduci iar înapoi?
Iar cu o vorbă de iubire,
Ai mai putea să mă trezești,
Din somnul care mă va ține,
Cu lacătul închis pe veci?
Iar sărutarea mea din urmă,
O vei privi ca rămas bun?
Sau vei gândi c-am fost nălucă,
Că m-ai visat și-am dispărut…
——————————–
Alina CRISTIAN
Versuri: Alina CRISTIAN
Recitare: Lucian Dumbravă