Un neant numit plecare
Nimic nu-i schimbat între aceste ziduri,
aceleași chipuri în noaptea îmbrățișată de iubire
aceeași cenușă a zilei
printre pașii troieniți de lună
aceleași rotocoale de glasuri foșnind
prin iarba aplecată-n amintire.
Nimic nu-i legat de fântâni, de vânturi,
se lasă aprinsă câmpia unui sărut
de-o floare, ce-n somnul
unui ceas rotit pe-o margine de stea
strigă focul absenței
în ramuri negre, de piatră.
În aurora șoptită din lut muritor
respiră-ntr-un vis de rouă
umbra unui înger rătăcit,
nimic nu-i spulberat pe țărm
doar un neant numit plecare.
—————————–
Alice PUIU
Mai 2019
Pictura Graziella Faini – watercolor