Politicienii noștri ne-au obișnuit cu etalări de mare elasticitate vertebrală. Totuși, chiar și în această atmosferă a apărut, relativ recent, scurt înaintea alegerilor din 2016, o nouă formațiune politică, un nou partid care, s-a dovedit, își făcuse program politic din “nenorocirea țării’. Ei bine acest nou partid efectiv uluiește prin recorduri de elasticitate vertebrală.
Acest partid, inițial, s-a alcătuit în scopul de a ‘salva” Bucureștiul și a participat la alegerile pentru primar de acolo. După eșecul înregistrat mișcarea a socotit de bine să extindă planurile ei “salvatoare” asupra întregii Românii. Făcând dovadă flagrantă de lipsa de decenta și fibră morală acești “salvatori” și-au debarcat rapid întemeietorul care,aparent,avea anume rudimente de caracter.
Imediat acești zvăpăiați și râzgâiați s-au angajat în cele mai stridente manifestări de exchibiționism politic. În cea mai mare grabă au preluat, fără urmă de discernământ, cele mai țipătoare mesaje ale Organizațiilor Ne-Guvernamentale (în zdrobitoarea lor majoritate finanțate de către “déjà” internaționalistul George Soros, azi aflat într-un salutar amurg), ale abominației #rezist (emanație a aceluiași financiar în putrefacție) și s-au aflat mereu în fruntea “imbecililor utili”, a masei de manevră care protestează fără să știe de ce sau pur și simplu din temperament.
Între altele, năstrușnicii și puținteii la minte “salvatori”, s-au alcătuit în promotorii tuturor minorităților și în campionii apărării “drepturilor” acestor minorități: de la romi la evrei și la sodomiți.
Cu puțină vreme în urmă o lege drastică împotriva “anti semitismului” a fost trecută prin Parlamentul României și aplaudată în lacrimi entuziaste de către “salvatori”. Atunci când o lege similară, de dată asta condamnând “anti-românismul”, a fost propusă, cu furie “salvatorii” au protestat. Prioritățile “salvatorilor” par a fi oriunde, dar nu acolo unde sunt în joc interesele Neamului Românesc.
La fel s-au manifestat “salvatorii” față cu scandalosul amestec al ambasadelor “apusene” în treburile interne ale României. Amestec care a avut loc cu scurtă vreme în urmă. Din nou coloana vertebrală a “salvatorilor” s-a dovedit a avea fermitatea trestiei în furtună. Aceiași “salvatori” au căutat să introducă în Parlament scandalagii de profesie, încălcând grosolan normele de conduită politică; dovedind nesimțire.
Dar iată că aceiași “salvatori” au apărut cu o altă neghiobie, necuviință și mostră de crasă rea credință.
Ei au început să circule, zic ei, o “petiție” cerând “fără penali în Parlament”. Cum ziceam, circulând această “petiție” “salvatorii” dovedesc, din nou, necinstea lor sufletească dar, cei care dau crezare acestei maculaturi dovedesc efectiv dureroasă stultiție sau, ”vulgo dictum”, prostie. Am să încerc să explic.
Este un fapt dureros că TOATE averile acumulate după 1989 au fost făcute prin căi în afara legii. În acest fel TOȚI cei avuți din România ar putea fi urmăriți penal și condamnați. Nu are rost să fie argumentat ce am spus, este un trist fapt. Un fapt care este bine cunoscut și exploatat de cei care nu vor ca România să reintre în normalitate. Folosind acest fapt, care s-a întâmplat aproape firesc în condițiile schimbării radical de sistem care a avut loc în România, cercurile care doresc să aibă controlul asupra României, au creat oficii de “urmărire penală” zis “independente”. ”Independente” de autoritatea corpului legal ales, dar foarte dependente de cercurile de interes pomenite. Prin existența “oficiilor independente” orice politician incomod poate fi pus sub acuzare și înlăturat. Acest lucru explică furia “puterilor liberale”, exprimată și prin acel grosolan amestec în treburile interne românești ale ambasadelor “apusene” care a avut loc scurtă vreme în urmă. Aceiași furie s-a manifestat și față de Polonia, Ungaria, Cehia atunci când acele țări au pus capăt aberației “statului paralel”. Fără îndoială că zvăpăiații “salvatori” știu bine aceste lucruri. ”Salvatorii” știu mai bine decât oricine că averile pe care se bazează ei, ale lor sau rubedeniilor lor, au fost alcătuite incorect. Dar magma imorală care le ține loc de șira spinării îi mâna înainte. Aceasta „petiție” este o cursă ieftină și efectiv doar prostii îi pot da crezare.
De fapt pentru România nu există decât o cale de a ieși din haos. Trebuie stabilit principiul că autoritatea aparține corpului ales. Iar în conjuncție cu această o altă măsură ar trebui luată. O măsură dificilă, incomodă și de fapt foarte rău mirositoare. (Dar aici să ne amintim de avertismentul dat, în anii optzeci ai veacului al XIX-lea, de către “cancelarul de fier”, Otto von Bismarck, ”cei care au stomac sensibil să nu se bage în politică și să nu se apuce de făcut cârnați”). Ar trebui dată o amnistie generală. Acest act ar pune în stare legală o stare de fapt. Iar cu asta s-ar putea face porni pe calea normalizării.
Dar,evident, asta nu intră în viziunea “salvatorilor” și, sincer, nici nu cred că înțeleg. Ei s-au constituit în lipsă de moralitate, ipocrizie crasă și anti-românism strident. Personal nădăjduiesc că electoratul român îi va scoate din viața publică. Dar, până atunci, mă întreb: cum pot acești oameni să se uite în ochii copiilor lor?
–––––––––––––
Alexandru NEMOIANU
Istoric
The Romanian American Heritage Center
3 iulie, 2018