Sfârșitul ‘Războiului rece” a văzut apariția în lume a unui fenomen neîntâlnit până atunci în istoria omenirii: o lume unipolară. O lume în care exista o singură putere absolută, capabilă să își exercite după voie puterea și influența. Este necesar să repetăm un adevăr verificat: puterea absolută, corupe absolut. În lumea unipolară, dominată de USA, nu putea exista echilibru. Nu poate exista echilibru, în primul rând, deoarece nu poate exista echilibru atunci când presiunea se exercită dintr-o singură direcție. Dar, al doilea motiv, sălășuiește în natura umană. Natura umană, starea omului “căzut”, înseamnă înclinația lui spre rău. Atunci când nu este disciplinat de Credință, ”omul”, va cădea în ispite tot mai negative.Iar una dintre ele este de a abuza puterea pe care o are și aceasta înseamnă posibilitatea de a provoca suferință celor supuși, fără motiv, doar pentru că o poate face. În termeni concreți așa a fost posibilă apariția “imperiului” globaslist-sodomit-anglo-sionist și sinistrei sale ideologii a ‘relativismului absolut”.
Acest imperiu globalist-sodomit-anglo-sionist înseamnă dominația USA și celor complet subordonați lor, Uniunea Europeană și “alianțele” militare NATO, și promovarea strict a intereselor lor și la loc esențial se află promovarea fără margine a tuturor capriciilor statului Israel. În fapt această fixație cu promovarea necondiționată a celor mai absurd pretenții extremiste Israelite condamnă “imperiul” la dezastru sigur. O ilustrare a arogantei iraționale a statului Israel o oferă pretenția de a avea asistență financiară anuală USA către Israel DUBLATĂ și asta în condițiile în care zeci de milioane de cetățeni USA își pun problema subzistenței minimale. Va fi cu neputință ca extremismul israelit să fie cu aroganță impus la peste un miliard de musulmani din vecinătate. De aceea acest “imperiu” poate fi definit ca: sodomit-anglo-sionist. În cadrul acestui imperiu nu există loc pentru negocieri, sau ești subordonat sau, dacă nu, vei fi bombardat și nimicit.
Ca ideologie “globalismul” folosește filozofia “societății deschise”.
Conceptul de “societate deschisă” și teoretizarea sa, au fost făcute de către Karl Popper, un filozof austro-evreu. Lucrarea de bază și care cuprinde filozofia “societății deschise”, este “Societatea Deschisă și Adversarii ei”, publicată la Londra în 1945.
Este o lucrare vastă, documentată, scrisă de un om cu minte ascuțită, o lucrare “revoluționară” și care se aseamănă în multe feluri, nu prin concluzii dar prin scopul final, mod de abordare și intenții, cu lucrarea “Capitalul” al lui Karl Marx.
În esență lucrarea lui Karl Popper caută să acrediteze câteva idei esențiale. El este un adversar feroce al “istoricismului”. Prin “istoricism” el înțelege dezvoltarea Popoarelor și societăților pe temeiul moștenirii istorice, progresului din generație în generație. Fiind împotriva “istoricismului” Karl Popper este implicit împotriva a tot ce el înseamnă: tradiție, credință, identitate și mândrie de Neam.Toate acestea Karl Popper le consideră stări care pot genera “totalitarism”. În susținerea acestei abordării, hai să-i zicem, cu totul noi, el introduce termenul de “posibilă falsificare”. Adică,el spune că orice condiție, considerată reală și stabilă, în esență poate fi un fals și poate fi falsificată.Concluzia acestei încercări de demonstrație este afirmarea că toate stările,toate credințele și toate concepțiile sunt relative și pot fi înlocuite. De fapt Karl Popper chiar asta susține, înlocuirea tuturor trăsăturilor care definesc starea de om și persoană și creare unui “om nou”. În acest context cuvinte aspre și amenințătoare are Karl Popper pentru “teism”. Spunea el “teismul este mai periculos decât a admite un eșec, căci dă impresia că a atins o explicație finală”. Deci a crede în Dumnezeu, după Karl Popper, este un pericol social, cel mai grav, căci stă antitetic, fundamental opus, relativismului absolut propovăduit de el. Dar încă mai vehement este Karl Popper în ce privește “religia organizată”, mai simplu spus Biserica. Aceasta ar trebui “izolată” cu vehemență în opinia austriacului-evreu. (În Rusia bolșevică am văzut cum s-a făcut și prin ce mijloace această “izolare”).
Redusă la esențial lucrarea lui Karl Popper propovăduiește un relativism absolut, înlăturarea tuturor moștenirilor istorice (până și amintirea lor), divizarea cât mai profundă a comunităților și aceasta el numește “democrație liberală”. Dar o limită, privind “libertățile”, stabilește Karl Popper, el spune că “nu poate fi acceptată toleranță pentru intolerant”. Aici este marele “caveat”, avertisment, care ar trebui să ne facă să luăm mare aminte. Ce este și cine definește “intoleranța”. Căci limpede rezultă că în “societatea deschisă” , Biserica, identitatea națională, familia sunt considerate stări”intolerante”. Tot ce înseamnă rânduiala tradițioală și moștenire națională organică, este înlocuit cu o spoială democratica. O spoială care da iluzia posibilității de a alege. Organizațiile politice tolerate urmăresc același scop și sunt subordonate “globalismului-sodomit” trans-național, sunt găști care au strict interese vulgar personale. Iluzia posibilității de a alege există pentru o populație care ar urmă să fie îndobitocita și redusă la sclavagie slariata. O vreme s-a încercat promovarea acestei teorii în chip “pașnic”, prin îndobitocirea multor oameni și mai ales prin siniștrii “imbecili utili” adunați în Organizații Ne Guvernamentale. Dar recenta isterie impusa,pretextul COROVID-19 a arătat cum aceste idei vor fi impuse cu forta. Modul în care Bisericile au fost închise, modul în care oamenii au fost lipsiți de cele mai elementare drepturi, modul în care violent aparatului represiv este tot mai vădită, ne arata ce înseamnă cu adevărat “societatea deschisa”.
Prețul plătit de popoare și în principal de către Poporul American, a fost și este distrugător.
Cheltuielile militare obscene și care au drept scop îmbogățirea producătorilor de armament, cheltuieli susținute în totalitate de bugetul de stat, de cei care plătesc impozite, reprezintă un adevărat dezmăț social. Circa jumătate din bugetul anual al USA este alocat, direct și indirect, cheltuielilor militare, aproape un TRILION de dolari anual. Evident nici un stat din lume, indiferent cât de bogat ar fi, nu poate suporta, an după an, asemenea povară. Consecințele se văd: infrastructurile americane sunt gata să colapseze, diferența dintre cei bogați și cei săraci este catastrofală, repet, obscenă. Poporul American, generos, muncitor și răbdător, suferă absolut nemilos și orice om cu minimal conștiința și frică de Dumnezeu, trebuie să denunțe acesta nedreptate. America merită iubită dar această iubire, în momentul de față, înseamnă opoziția față de “imperiu”.
Dar dincolo de cruzimea și îndărătnicia celor care profită de sistem , ”imperiul” este în agonie.
Este bine sa ne amintim că “imperiul” globalist-sodomit –anglo-sionist și-a arătat adevărata față atunci când a atacat sălbatec, fără motiv, Serbia. Se poate spune că eroismul Sârbilor a fost cel care a obligat lumea să ia măsuri împotriva imperiului. Cu un preț enorm a făcut Serbia acest lucru. Cu o suferință care continuă și azi, dar care, va avea răspuns bun, poate nu azi, dar cu siguranță într-un viitor nu foarte îndepărtat.
Oricum deconspirarea “imperiului” a continuat tot mai rapid, ca o avalanșă și actualmente, în cel mai deplin înțeles al expresiei, ”împăratul este în pielea goală”.
De mai multă vreme este limpede că “imperiul” globalist-sodomit-anglo-sionist este în profundă criză și incapabil să se mai poată reforma și inzdraveni, căderea lui este inevitabilă. În privința modului în care se va produce această cădere existau două scenarii. Unul vedea căderea “imperiului” drept consecință a unei înfrângeri sau eșec militar major. Al doilea scenariu vedea căderea “imperiului” drept consecință a unei crize interne majore. Această realitate a putut fi ascunsă multă vreme ca urmare a unui factor subiectiv, artificial: enormul aparat de propagandă anglo-sionist. Aici sunt iarăși două lucruri, relativ diferite.
Un aspect este opinia de sine a sistemului USA. Există acolo un amestec toxic de superlativa părere de sine, hubris și desconsiderare a celorlalți și profund rasism. Este suficient să vedem cum toate războaiele imperialiste, permanent purtate de USA după al doilea război mondial, sunt prezentate drept acțiuni benevolente, de “eliberare” și care ar trebui salutate cu bucurie de către popoarele victima acestor sălbatece agresiuni. Orice stat, cu minimal verticalitate și voință de a sta pentru poporul său, este prezentat că “înapoiat”, ”opresiv” sau, și mai simplificator, ”fascist”. În același timp sistemul USA este prezentat ca stare de “excepționalism”, ”indispensabilă” , cu dreptul de a interveni oriunde află de bine. Este evident că aceste caracterizări sunt versiunea Americană pentru, „Supraom”, ”rasă superioară”, ”spațiu vital”. În fond nu este nimic nou sub soare. Dar ceva este, prăpastia dintre discursul propagandistic și realitate.
Toate superlativele propagandistice nu pot ascunde declinul “imperiului”, prăbușirea infrastructurilor USA, faptul că forțele armate USA nu mai pot să terorizeze în voie. Indiferent ce declară propaganda USA și a celor care îi slugăresc (între ei majoritatea politicienilor Români!!!), este limpede că, la caz că ar ataca Rusia, China sau chiar Iran-ul sau Coreea de Nord, forțele armate USA ar suferi un eșec răsunător.
Recenta epidemie de gripă, ”coronavirus”, COVID-19, a dovedit în mod categoric starea de decădere a sistemului medical USA, incapacitatea sistemului USA de a face față unei crize, la urmă urmei, minore. Economia USA a intrat în blocaj, rafturile marilor magazine sunt cam goale, zeci de milioane de oameni sunt în pragul sărăciei absolute. S-a dovedit că “împăratul este în pielea goală”. Cu o clasa politică incapabilă să vadă altceva decât posibilități de înavuțire pentru sine, cu infrastructuri la nivel care se apropie de lumea a treia, cu zeci de milioane de cetățeni în pragul unei săracii sordide și cu o forță armata care suge vlaga țării, USA sunt un imperiu în decădere. Dacă cineva poate caracteriza asta ca “super putere”, atunci îl putem întreba ce culoare are soarele în lumea în care trăiește!
Slavă Domnului: Sic transit Gloria mundi!
——————————
Alexandru NEMOIANU, istoric
Jackson, Michigan, USA
4 mai 2020