Cristian Gabriel VULPOIU: Poeme

TE VISEZ

 

Te visez iubito,
învăluită-n frunze ruginii
ești însăși frunza ce parcă
coboară de sub bolți celeste
ce mă arde,
nu îmi aduce mîngâiere
simt cum destinul mă lovește cu putere
nu mai simt vântul
și ploaia ce-mi biciuie fața
precum centauri în galaxii
ce-mi bântuie viața
cu un pumn de stele târzii
pierzându-mă-n ceața unor zori a gheața
în care tu iubito, toamna mea
tu îmi ești felinar
și sfeșnic
iar eu mă simt puternic
noaptea este acum cu mine bună
nu mai aștept razele de lună
pe nori te desenez
tu ești pentru mine mâine
paharul de vin, bucata mea de pâine
lumină și fior în noaptea mea
cu tine nici moartea nu mi se pare grea
când împreună vom fi atunci
ignorați de zefire, himere și năluci
sihastră și rece dragostea
iubito, vom fi o stea !

 

EȘTI RUGUL RUGĂCIUNII MELE

 

Arzând pe rugul nopții te visez,
învăluită-n purpură de soare
într-ale iubirii sihăstrii
simt pasul tău diafan cum doare
și zâmbetu-ți sacru cum mă moare
icoanei tale se închină îngerii
în psalmi te cântă-n liturghii
în rug de foc curgi ale mele rugi
în râul învolburat ce așteaptă
la porți de Demiurgi
unde chiar și luceafărul așteaptă
să se închine la sacrele altare
la templu-ți talmud și visare
să primească de la tine binecuvântare
să îl primești în regatul tău din soare
iar el să-ți recite din sfintele tropare
condeiul se preface-n stea
iar versul moare
universul dispare
tenebre se luptă suflete să ia
de pe altarul jertfei tutelare

—————————–

Cristian Gabriel VULPOIU

28 octombrie, 2018

Lasă un răspuns