BRUMA DE PE FAȚA IERBII
O, iarbă, tu știi că se mistuie bruma?
Doruri arzande-și fac locul în piept
Își smulge necazul din suflet cutuma,
Iar eu…eu de-o viață tot te aștept…
Săltând în galop îmi trec anii prin sânge,
O umbră-mi se-ascunde-ntr-un buzunar,
Pe corzi de vioară o pasăre plânge
Și-un zâmbet tresare din ce-n ce mai rar.
Un picur de ploaie alungă tăcerea,
În valuri se zbate al vieți-nceput
Colo lângă candelă- mi scutur durerea,
Iar vântu-o privește de parc-ar fi mut…
Destinul reînvie în câmpul cu flori
Și soarbe a lunii lumină argintie
Când mii de maiestre privighetori
Trilu-și îmbină într-o simfonie.
Și nu mai e brumă pe fața ta, iarbă,
Doar jalnic suspină a vântului coardă…
——————————————-
Ala MUNTEAN
Republica Moldova
7 Mai 2019