În munca de documentare a ziaristului se stabilește o relație între subict și obiect, o relație de intercondiționare de natură informațională și practică.
Informația este , defapt, cunoștințele pe care le posedă subiectul, este o premise a activității practice-în realitate cadrul obiectiv în care se instituie circuitul informațional dintre obiect și subiect. Realitatea percepută de jurnalist sunt exprimate și păstrate prin intermediul limajului și al scrisului pe pagini de ziare, reviste cărți, benzi de magnetofon și stykuri. Ziaristul le structurează în funcție de gradul de abstractizare și interes, instituindu-se o dialectică complex între concret și abstract, în funcție de structurile lor logice, în sintetice și analitice, în funcție de ponderea perceptivului și raționalului, în empirice și teoretice, iar în funcție de locul lor în procesul de cunoaștere, în a priori și a posteriori.
Raportul dintre subiect și obiect presupune o idee structurată, însestrată cu structure psihice și logico-lingvistice, cu anumite cunoștințe prealabile și capacități, de a face investigații și de a spori informația pe care o deține. În acest context, cunoștințele nu sunt simple copii al obiectului real, ci sunt o reproducere și o construcția a acesteia. Conștiința ziaristului nu numai că reflectă lumea obiectivă, o influențează prin creeare.
Concluzionez, cunoașterea sau relația cognitive dintre subiect și obiect depinde de mai mulți factori, acestea sunt:natura, structura obiectului sau al fenomenului cunoașterii, el poate fi material și ideal, structurile psihice și logic-lingvistice ale subiectului, cadrul în care se instituie raportul dintre subiect și obiect, felul (informație, reporatj, investigație etc ), bogăția și nivelul informației pe care o deține subiectul (ziaristul, reporterul, scriitorul ), scopurile urmărite de subiect (relatarea cât mai corectă, ținând cond de deontologia ziaristului ), mijloacele folosite (ziarul, revista, radioul, televiziunea, internetul ) pentru a-l atinge.
——————————–
Al.Florin Țene