Al. Florin ȚENE: Ninsori albastre

Ninsori albastre

                                                            I

                       

                                    Cerne colinde cerul peste casă

                                    Ziua  alunecă pe sănii spre apus

                                    Dintr-o clipă de lumină în noi rămasă

                                    Se naşte în suflete, la fiecare, Iisus.

 

                                    Bate visul cu degetul în ferestre

                                    Vântul ciopleşte fluiere în alun,

                                    Când timpul coboară pe creste

                                    Sărbătoarea în case de Crăciun.

 

                                    Copiii ne colindă în prag

                                    Cântecele urcă spre stele, mai sus,

                                    Constelaţiile vin să vadă

                                    Cum din suflet se naşte Iisus.

 

                                    Alunecă sănii pe serile albastre

                                    Inelând cu doruri pământul străbun

                                    Copii aprind nelinişti în astre

                                    Visând sub brazi păduri de Crăciun.

 

                                    Burgul doarme la miez de noapte

                                    Pe străzile Clujului umblă visul cel bun

                                    Când dinspre luceafăr ne vin şoapte

                                    Că umblă cu daruri Crăciun.

 

                                    Aripi de lumină îmi intră în odaie

                                    Halebarda lunii nu ştiu unde s-a dus

                                    Căci în clipa, aceasta, de văpaie,

                                    Dintr-o minune s-a născut Iisus.

 

                                                            II        

                                   

Ninge, ninge ca în datinile noastre,

Colindătorii în sănii de lumină

Vin încărcaţi în balade cu astre,

Când îşi mai pune bradul un cerc pe tulpină.

 

Copiii rup pietre din Steaua polară

Nestemate lucind în visele lor,

In cântec germinează vibraţie solară

Ca mierea cuvântului născut dintr-un dor.

 

Ninsori albastre coboară pe cetini,

Vinul decantează cristalul pe masă

Şi-adînci sentimente,între prieteni,

Ţes verbe în fraze de mătasă.

 

Oraşul ascultă poeme de iarnă rezemat,

Luceafărul bate monezi în ferestre

Cînd stelele la colind au plecat

Prin brazii înşurubaţi în creste.

 

Adie clipe rotunde cu ochii vii

Şi norii cad ca la începuturi,

Înflorind crini pe genunchii fetelor, în orele tîrzii,

Cînd noaptea toată e un roi de fluturi.

 

Luna ca o halebardă păzeşte cîmpia,

Cîntecul cocoşilor croieşte drum prin troiene

S-alunece pe-o sanie Poezia

In casele noastre cu vise perene.

 

—————————

Al. FLORIN ŢENE

Cluj-Napoca