Pas în doi (3)
dacă mă mai iubeşti
pune-mi toamna în ochi
şi scutură-mi gândul cu tine
din copacul care mă privește
de când am schimbat
verdele frunzelor mele
pe bruma zborului tău de pe tâmple
mă arunc în tine ca-ntr-o fântână
în ochiul tău stâng
îmi las dorința sub pleoapă
la uşa sufletului tău
apoi umblu tiptil cu pașii mici
mă tulbur mă înfior te respir
pe sub oase se-aprind licurici
inima ta bate pentru amândoi
tu respiri și pentru mine
mirosim amândoi a floare-a iubire
dacă mă mai iubeşti
lasă-mă să păşesc desculţă
pe iarba ta
să te iau de mână să plutim orbi
să ne lovim de lucruri de oameni de pomi
deschide-ți sufletul și lasă-mă să trec
cu hergheliile mele de fluturi
de îngeri beți
fără tine nu aș mai fi
îmi ești aer lumină și sânge
să ne-aruncăm din înalturi îți zic
unul în altul ținându-ne de mână
într-un vertij aiuritor
o, câtă spaimă se arată
parcă am zbura pe cai înaripați pe fluturi
în schimb nu-mi vine să cred
că te ating pe suflet și că îmi e frig
dacă mă mai iubești
spune-mi poveşti
despre zboruri căzute din stele
şi lasă-mă să mă ascund de mine însămi în tine
eu sunt o pasăre migratoare
dragostea mea
——————————————–
Adriana Popa & Petre Ioan Creţu
Timișoara, Timiș & Slobozia, Ialomița
21 martie 2018