Călător
(Dor de Eminescu)
Spune-mi mie, codrule,
Încotro curg apele?
Unde-ți zboară frunzele?
Unde-mi zboară gândurile?
Ești aici nemuritor,
Fie soare, fie nor!
Numai timpu-i trecător
Cu-ale sale clipe-n zbor…
Îți spun eu ție, străine,
Vreme trece, vreme vine !
Timpul trece peste mine,
Tu ești azi și nu ești mâine…
Apele îmi curg la vale,
Păsările-s călătoare,
Ramurile-mi bat în soare,
Și eu stau aici, în vale…
Și privesc la mândra viață
În fiece dimineață.
Când soarele face față
Îți mai dau cate-o povață…
Tu, omule călător,
Mergi în viață, cu mult dor,
Către al tau, scump, odor
Ce te-așteaptă în pridvor…
Și veni-vei mâine iară
Să mă-ntrebi: De ce e seară?
De ce timpul iute zboară
Și am frunza gălbioară?
Codrule, cu râuri line,
Adu-ți aminte de MINE!
Și spune la altul mâine:
Vreme trece, vreme vine…
Am plecat! Rămâi cu bine!
Autor: Adina FLOREA