Adelina FLEVA: salcâmul nostru mamă înflorește (poeme)

coseşte Doamne iarba de pe mine

 

zi ca şi ieri ocnaş mă simt încarcerat în viaţă

mai am de ispăşit pedeapsa încă

şi car în transparenta mea făptură

o suferinţă dulce ca un izvor zidit în stâncă

 

şi pleava mi-e deasupra Sfinte Doamne

i-ajung pe undeva la subsuoară

mi-s pletele murdare de păcate

un schit sunt de sudalme şi ocară

 

şi-aş vrea să mor o candelă curată

să-mi lumineze ultima suflare

Tu iartă-mă de viaţă pentru mine

doar viermii mai au trainică valoare

 

(aşteaptă viermii trufandale Doamne

probabil le amiroase a pucioasă

dar viaţa mea ruină încă vie

palpită jalnic pe sub haina roasă)

 

 

trăsnet cu miros de cer si alge

 

dezbracă-mă de umbra ta reîntrupată

în trăsnet cu miros de cer şi alge

îmi explodează venele la tâmple

şi nu mai simt în mine nici maluri nici catarge

 

(eu te voi alăpta cu fericire nesihastră

lângă altarul unui nuc cu frunze roze

să-ţi pară îndoielile de-acuma

că sunt doar veritabile neopsihoze)

 

dar strânge-mă la piept cu disperare

mi-e aşteptarea carne însetată

te rog frumos să stingi şi-apoi să laşi lumina dreaptă

să nu observi că sunt fecioară într-o femeie măritată

 

creşte un copac în mine

contratimp al păsărilor migratoare

ascunzându-mă într-o femeie măritată în

fiecare noapte răstignesc în inima ta luna

 

 

salcâmul nostru mamă înflorește

 

în pădurea de aramă

dorm țiganii căldărari

îmbrăcați așa-ntr-o doară

în culori de zile mari

 

(Doamne stinge lumânarea

în pădurea de aramă

nici cruce nefugărită

puritate fără scamă

nici țigan neadormit

nici inel nelogodit

dăruit nedăruit

unei lame de cuțit)

 

aiurit de rana cruntă

ce-i sclipește pe genunchi

Dumnezeul de aramă

se-nfrățeste cu un junghi

 

mamă toată ziua am plâns

 

 

AȘ VREA SĂ FUG

 

sărută-mă din cap până-n picioare

cu buzele fierbinţi şi parfumate

aş vrea să-ncepi cu sânii de se poate

şi noaptea căci mă tem nespus de soare

 

mă-nvăluie timidităţi de floare

şi simt fiori pe ceafă şi pe spate

nici n-aţi purces la drum buze curate

iar eu simt o continuă dogoare

 

mai soarbe-mi lin polenul de pe trupul

fierbinte precum soarele ceresc

aş vrea să fug dar nu să mă feresc

iubitul meu ce vrei să-mi sfărâmi scutul

 

mă las în voia ta ca o copilă

ce nu a fost atinsă pân-acuma

şi zău că nu fac dragă pe nebuna

tu amiroase-mă precum m-ai rupe din lumină

–––––––––

Adelina FLEVA

8 iulie 2019

 

 

One thought on “Adelina FLEVA: salcâmul nostru mamă înflorește (poeme)

  1. trăsnet cu miros de cer si alge

    dezbracă-mă de umbra ta reîntrupată
    în trăsnet cu miros de cer şi alge
    îmi explodează venele la tâmple
    şi nu mai simt în mine nici maluri nici catarge

    (eu te voi alăpta cu fericire nesihastră
    lângă altarul unui nuc cu frunze roze
    să-ţi pară îndoielile de-acuma
    că sunt doar veritabile neopsihoze)

    dar strânge-mă la piept cu disperare
    mi-e aşteptarea carne însetată
    te rog frumos să stingi şi-apoi să laşi lumina dreaptă
    să nu observi că sunt fecioară într-o femeie măritată

Lasă un răspuns