EXAMEN
Cad foile şi prind putere,
Curge cerneala şi prinde glas,
Oamenii suferă şi îmi fac pe plac…
Sângele lor
E apa mea sfiinţită…
Iar trupul lor,
Cireaşa de pe tort.
Oare stelele
Au căzut
La jumătate de preţ?
Lumea-I dură şi nu pot să ies.
Lumea ţipă şi-mi provoacă plăcere.
Oamenii plâng, stând, suspinând…
La un stand de stele.
JUMATE DE PREȚ
Cu toţi avem un demon în noi…
Îl ţinem strâns, legat cu sfori…
Adesea furia îl eliberează,
Şi toţi cu zâmbet îl tratează.
Nu mai suntem noi,
Biete, fiinţe cu viitor….
Şi încercăm să fim ca ei,
Insensibili!!!
Demoni răi
Ne duc pe marginea prăpastiei…
Dorind să ne răpească vieţile.
Nu ştiu de ce,
Dar totul e invers?
Nu ştiu cum,
Dar poate tu ai un răspuns!
DOVADA VIE
Aud suspinele din culori,
Și-mi dau seama că dor.
Trec cu vederea invidia sunetelor,
Și mă adâncesc în suferința vibrațiilor
Văd toate petele de culori aruncate de Dumnezeu,
Și parcă mă obligă să creez,
Ca un mic semi-zeu…
Ca un fascicul de lumină dens…
Ca o umbră a sufletului meu.
DOVADA
Lumea spune de multe ori că:
– Dar stai… lumea ta.
Lumea ajunge să judece pe oricine…
– Dar stai liniștit, lumea nu are voce.
Lumea încearcă să te doboare.
– Dar stai calm… nu are puterea.
Oprește-te puțin din luptă
Și amintește-ți că
Lumea e periculoasă
Pentru cei slabi!
LUMEA
Au trecut patru ani de când,
Zâmbetul, liceul mi l-a smuls!
Și patru ani au trecut pe lângă mine…
Cum au trecut și pe lăngă alții…
Ceva ciudat s-a întamplat,
Parcă totul s-a schimbat,
Parcă cerul e mai violaceu
Sau poate păsările se ceartă?
Și chiar aloe-vera din geam a mai crescut,
Iar fluturii de pe perete, parcă zboară
Și pozele râd de mine.
Viața trece, iar noi rămânem în loc.
Pentru că liceul a trecut…
Și m-a schimbat demult…
Pentru că zâmbetul s-a transformat în râs…
Și totul în viață a venit cu un răspuns!
ȘCOALA MEA
Suflet damnat,
Coboară pe pământul plat.
Stai și-ndură, nu scăpa
Din lumea asta foarte rea.
Te-nțeleg că vrei să pleci,
Peste munți, ape să treci.
Dar demonii nu te vor lăsa,
Până pe toți nu-i vei trăda.
Și când suflete vei distruge,
Gândește-te și la mine…
Și când suflete vei ucide…
Moartea treptat se va induce.
Totul va avea un sfârșit…
Pentru că-n viață nimic n-a reușit.
Demonii ne-au cuprins…
Și astfel am căzut în abis.
O, dulce agonie…
Păzește-mi sufletul,
Și întoarce-te spre mine
Cu ghearele…
Sfâșie-mi visele…
Lasă-mă să plec…
Nu-mi mai distruge
Reâncarnările.
EU
Prin maiestoase respiraţii vine moartea,
Prin aspre lupte, revine pacea,
Prin dulci imagini sacrificate uităm durerea provocată.
Uităm de identitatea noastră.
Sunt zile dedicate naşterii, nunţii şi morţii…
Sunt luni dedicate verii, iernii şi doliului…
Sunt ani dedicaţi tinereţii, bătrâneţii şi fericirii…
Sublime stoluri zboară n gol,
Şi omul priveşte fără rost.
Numaidecât totul se transormă-n negru,
Şi dispare.
Sunt eu o jumătate de stea?
Am auzit că oamenii morţi se transformă în stele!
ECLIPSA STELEI
doar moartea poate să respire pentru mine
doar gândul că respirația e mortală mă ucide
stau în paralizia somnului meu
sunt fantome în cameră
și țipete multe…
te rog ajută-mă,
nu mă lăsa…
„Sola mors me respirare possunt”
…Ultima respirație!
–––––––
Adda NEAG
Oradea
Iunie 2018