n-ai să știi
tu, nu-mi vei ști vreodată simțământul
și nici de ce culori pictez în mintea ta
n-ai să-mi cunoști atingeri ce-s flămânde
și nici de câte ori te strig când nu-s a ta.
tu, n-ai să-mi știi vreodată gustul ce mă arde
neobosite șoapte-n buzele tăcând,
n-ai să mă afli de strângi la pieptu-ți nuferi
și nu-mi vei recunoaște glasul meu râzând.
n-ai să mă poți culege din petale
plăpânde și ucise când se duc
sfărâmate de parfumul minții mele
n-ai să-mi cunoști veșmântul în care mă usuc.
tu, nu mă știi și rătăcești prin mine
îmi bați atât de blând și mă tresalți
aș vrea să-ți spun, oprindu-te-n secunda
când dusă-i vara cu pașii ce mă cauți.
n-ai să mă știi de-n zbor te port cu mine
și nici de-ți cânt sau ochii de-ți sărut
rămâi sculptat în vremea neîmplinirii
și n-ai să știi nici chipul, cin’ ți l-a făcut.
––––––––––––
Lara GRAFT
12 iulie, 2018