SUFLET MENESTREL
Nu mă-ntreaba nimic, în ropotul de ploaie
Vreau glasul tău să îl aud șoptit,
Cântând un dor, ce brațele – mi îndoaie
Peste un trup cu sufletul ciuntit.
Pe geamurile – nchise, ca firele urzelii
Arpegii curg dintr-o baladă veche
Ce o cântară-n noapte menestrelii
Sub un balcon să – și caute pereche.
Tu ai venit la poarta mea închisă
Și toți străjerii te-au primit senini,
Ai vrut să vezi fereastra mea deschisă,
Cu glas duios, durerea să – mi alini.
Nu te opri, tu cântă mai departe
Balada începută cu suflet menestrel,
Un ultim ropot din ploaie ne desparte,
Apoi… nici marea și nici un vânt rebel.
––––––––––––––-
Lavinia BUD
3 iulie, 2018