În Timișoara, toamna a sosit,
Cu pași de aur, liniștiți, pe stradă,
Și peste flori, cu dor, s-a aplecat,
Ca o regină blândă, de paradă.
.
A mângâiat castanii ruginind,
Și-a pus pe frunze câte-o nestemată,
Iar parcurile, tăcute, au zâmbit,
Sub ploaia ei ușoară și curată.
.
Pe malul Begăi, vântul călător
A risipit parfum de crizanteme,
Iar florile, cu glasul lor ușor,
Păreau că-i spun: „Mai stai puțin cu vremea…”
.
Și-n Orașul Florilor, încet,
Toamna și-a scris povestea aurie;
Lăsând în urma ei un dor discret,
Și-un cântec de lumină-n veșnicie.
.
Maria Manuella VASS