LUMINA DIN ÎNTUNERIC
Autor: Victor COBZAC (VicCo)
Motto: „… Doamne, ce multă lumină …”
Din poezia Am rămas în lumină (Mariana GURZA)
Doamne, ce mută lumină,
Se zbate agonic… în plasă,
A inimii strop de du-re-re,
Din lacrimi divine culeasă.
Înmoi în cerneală, o pană,
La crucea cu chip de martir,
Cu-atâtea garoafe di-vi-ne,
În Raiul, numit… ci-mi-tir.
În care sub lespedea rece,
La fel așternutul… de veci,
Lumini care ard… felinare,
Suspină… la ora când pleci.
Pământ… însetat de lumină,
Din streașina ochilor… ploi,
Și-o inima, plânge în hohot,
Poete, … mai treci pe la noi!
Mai stai să visăm împreună,
Un vis sub un cer… înstelat,
Din pragul acelei căscioare,
Cu gardul spre cer în-cli-nat.
Hogeacul ne face cu ochiul,
În gât se mai naște… un nod,
Dă-mi mâna și urcă cu mine,
Pe sca-ra… ce duce… în pod.
Să dăm la o parte… o mână,
De stuf… ca să intre-n altar,
Și Luna… și ste-le-le… toate,
Să-ncalce… a legii, … ho-tar.
La cina de taină… cu sfinții,
Ce cântă cu Domnul, în cor,
Orchestra cu lacrimi de doliu
Îl plânge, pe-al său, di-ri-jor.
Pe-acel ce-a rămas în lumină,
Cu Raiul… mutat în… Parnas,
!În ul-ti-mul vers… de… adio,
Să ardă… cu nimeni… n-a ars!