Dă-l în pisici de fb. Mai bine mă ocup cu ceva realist, fb. ul ăsta e pierdere de vreme. Dar îmi place, uneori, de ce să fiu ipocrit, Voi mai intra când am chef și poate mai găsesc subiecte interesante.
***
– Bună seara, domnule. Cred că îmi faci curte de mă privești așa insistent.
Asta cine o mai fi, m-am întrebat plictisit.
– Lorry sunt. Îți scriu din Helveția, Lorredana, dacă îți mai amintești. Sunt undeva în munți. Când am să pot am să îți povestesc. Bine te-am regăsit. Să nu fugi speriat. Vreau să înceapă o frumoasă prietenie între noi.
Doamne, sper că nu este Lorredana. Ar fi culmea. Are tupeu , nu glumă, să apară așa. Se mai și laudă ,,Sunt în Helveția,, Bine că ești, să fii sănătoasă cu prietenia ta. Nu mai este cazul.Pa. Am închis calculatorul de parcă cine știe peste ce necaz am dat.
Toată noaptea m-am gândit la reapariția Lorredanei. Am vut însă ambiție de bărbat și nu am deschis fb. câteva zile, special să nu aud de ea.
Ia dă-o în pisici, mi am zis și azi am intrat pe fb. Făceam eu pe deșteptul dar în sinea mea eram curios să văd dacă ,,fugara,, a mai zis ceva. Mărturisesc că, după ce am citit primul mesaj al Lorredanei am devenit curios
-Fac parte din anturajul Seniorului șef al Casei de Canon, citeam ce a scris ea după ce eu am închis.
– Vorbesc în timp ce mă machez în fața unei oglinjoare din cele asemănătoare cutiuțelor de macheaj folosite de doamnele din înalta societate. Eu vorbesc și cutiuța îți transmite ție scris.
Te rog să urmărești atent tot ce spun.
Cutiuța am găsito ieri pe pârtia de sub creasta nordică. Curioasă, am început să o studiez și să folosesc crema conținută spre a mă machea. Cântam și vorbeam singură în timp ce a sunat sora mea din Croația. Spre marea mea surpriză ce vorbeam eu cu ea la telefon apărea și scris pe pagina ei de fb.
Asta m a determinat sî încerc să vorbesc și cu tine. Să mi zici dacă tot așa apare scris pe pagina ta.
– Da, apare, dar pe mine nu mă băga în aventurile tale, te rog frumos. Pa. Și am închis. Asta mă crede idiot de vine cu tâmpeniile astea la mine, mi am zis plin de nervi. Am deschis, totuși, curios să văd ce mai spune.
– Ce caracter ai? Nu mă face să îmi pară rău și de tine pe lumea asta. Vreau să urmărești extrem de atent tot ce vorbesc acum și apare scris la tine. Să îmi confirmi mereu dacă apare scrisul, doar asta vreau, în rest fă ce te taie capul.
S-ar putea să fiu ,,extirpată,, cum se zice pe aici când este eliminat cineva. Așa că, te implor să notezi tot ce pot să ți trimit.
Închid.
Sper să nu fi dat de necaz cu ce spune Lorredana pe aici. Zici că suntem în filmele alea de spionaj și eu nu prea am chef de așa ceva. Trebuie să o blochez, să mă lase în pace. Mi a făcut destul rău atunci când a dispărut. Să rămână dispărută, nu o mai vreau. Am blocat o. Pa, să povestești cui te merită, nu mie. Postez ceva cu venirea iernii de altă dată și mă culc.Dă l în pisici de fb.
-L-am cunoscut la noi în Poiană. Știi, atunci când ți am zis că lumea știe să se bucure de viață.
Eu o blocasem parcă, ce Dumnezeu, nici să o blochez nu mai pot? În ce necaz mă bagă deșteapta de Lorry? Ce putere este asta care decide în numele meu? Am blocat iar numele ei dar scrisul acela tot continua să apară. Să vezi că am intrat sub incidența celor care decid, mi am zis puțin speriat. Hai să citesc să vedem unde se ajunge
– Nu sunt sigură dacă nu mi o fi pus ceva în pahar, cert este că de atunci zici că s obsedată de el. Uneori însă îmi revin și aș vrea să comunic cu cineva real. Cu tine ! Mereu m am gândit că tu ai fi cel mai potrivit. Uite, universul, cum zici tu, te a adus iar la mine.
– Tu erai obsedată de bărbați de când te-ai născut, cred. Nu m-am abținut și am scris această răutate. Mi a părut rău, dar o postasem deja. Scrisul Lorredanei tot apărea și nu ținea cont de răutățile mele.
-Se distra lumea așa de frumos în Poiană, curgeau valuri de vin roșu din niște sticle imense, un fel de cupe antice cu o arhitectură deosebită pe niște teme sexuale. Și după ce am băut câteva pahare în timp ce dansam m-am trezit învârtindu mă și dansând, cât știam eu de erotic, chiar în fața lui.
Nu ți cer nimic. Vreau doar să urmărești ce îți spun. Să nu povestești la nimeni. Îți pui viața în pericol. Și sincer, nu se merită, tot continua Lorredana să povestească prin scris.
-Este o atmosferă aici de normalitate ce te face să uiți pe ce planetă trăiești. Totul pare normal, firesc începând de la clădirea ce o vezi afară când treci pe lânga stânca nordică.
Intri într-un fel de rstaurant cu autoservire. Are și un ring de dans și o muzică vine de undeva dintre pereții de sticlă arămie. Din toaletele individuale înșirate pe margini poți accesa niște porți din fâșii de oglinzi unde, dacă ești curioasă, dai peste niște culoare din tuburi ce te fac să crezi că poți trece în altă lume Și uite așa, curiozitatea te prinde în niște vârtejuri până ajungi într-o peșteră. Ca să intri trebuie să treci un rîu care curge domol peste niște pietre trandafirii, albe, străvezii și de toate culorile.
Orice mișcare ai face ești șocată de ce nu ți se întâmplă. În mod sigur am intrat încălțată și am trecut prin apă. Curios însă nu eram udă la picioare. Până să mă lămuresc eu ce se întâmplă cu mine un individ îmbrăcat într-o culoare verde strălucitoare, m a oprit printr-un semn făcut cu o sabie imensă.
-Dezbracă te de păcate, mi a zis.
Părea un om obișnuit, un bărbat trecut la o vârstă de. În loc să mă opun sau să întreb pentru ce trebuie să mă dezbrac, am început ca proasta să mă dezbrac singură în fața lui.
-Primești drept de îmbrăcare în zale, m-a întrebat în timp ce îmi întindea un fel de bluză strălucitoare, el știa din ce era făcută?
Am întins mâinile spre îmbrăcare, de parcă cineva mă dirija special, am tras țesătura aia pe cap și m-am trezit încorsetată înt-un fel de mantie ce se mula pe umerii, pe sâni și corpul meu . Dintrodată mi s-a schimb, total, toată înfățișarea și am început să cred că sunt altă ființă, nu cea cunoscută de mine.
– Închid.
Ce tâmpenii, mi am zis. Cred că a venit cineva și nu mai putea să vorbească. Mă mai gândeam eu uneori că pe planeta noastră se întâmplă fenomene ciudate. Dar nu mi trecea prin cap să încap și eu în vreunul. Lorredana ori minte frumos și are o imaginație deosebită, ori chiar trăiește ce spune și atunci devine extrem de interesant. Mă face curios, poate mai intră și mai spune ceva. Eu însă trebuie să cumpăr ceva de mâncare. Pe Lorredana o doare în spatele stâncii de mine. Așa că îmi văd de ale mele. Mai scrie, nu mai scrie, ea știe. Eu plec să fac o tură prin împrejurimi.
Seara am intrat iar. Nu primisem nimic. Ok , o să văd mâine.
-Venise un căpcăun cum le zicem noi. Iar a scris. Încep să mă bucur și citesc curios ce zice.
Am fost invitată pe pista de sky și nu puteam să refuz, a venit iar Lorredana cu scrisul.
– Îți dai seama. Ne pune să facem sky în costum de baie. Și mie mi e frig. Simt acolo jos. Pun multă vată să mă protejeze cât de cât. Se uită unii mai curios. Probabil cred că așa mare i vaginul meu. Știi ceva? Îmi e așa dor de vremea când tu mă pupai peste tot și eu luam foc toată. Ce proastă am fost. Asta e, uită ce am zis.
Vreau să înțelegi ceva. Aici nu i vorba de sex, de origii sexuale așa cum se practică mai peste tot. Nimeni nu ți face propuneri indecente, nimeni nu te vrea, nu te obligă. Doar participăm la niște evenimente, atât. Curios, nu? O normalitate ciudată despre care nu mai știi ce să crezi uneori.
-Închid.
Iar a închis Lorredana. Ce Dumnezeu se întâmplă pe acolo în ce necaz o fi intrat deșteapta asta, mă întreb și îmi propun să aflu. Fie ce o fi, am să aflu. Lorredana parcă mi a ghicit gândurile și dimineață, când am deschis iar pagina scrisese ceva ce mă punea pe gânduri și mai mult.
-Să nu faci pe deșteptul și să te pui tu cu ăștia. Habar nu ai ce putere au. Tu doar să citești ce îți spun. Când ai să vezi că nu mai apare nimic scris de la mine, să știi că m-au extirpat. Și din clipa aceea să ai mare grijă și tu ce faci și cum faci. Ai înțeles?
Suntem 10 fete și 9 băieți. Uneori ne pune să servim la mese pe cine vor ei. Fetele sunt de o frumusețe ireală Una mai frumoasă ca alta. Pe mine nu știu de ce m au ales
Ai răbdare, stai să spun. După ce m-am îmbrăcat în cămașa aia de forță, individul a luat sabia aceea imensă și în timp ce incanta, el ștei ce, că eu parcă eram transbordată pe alt tărâm, mi a pus sabia pe umărul drept. Era așa de grea că am gemut și m-am îndoit gata să cad sub greutatea ei. Apoi a mutat sabia pe umărul stâng și m a doborât efectiv.
Două fete îmbrăcate la fel ca mine m-au ajutat să mă ridic și să încerc să trec dincolo. Am intrat în apa acelui pârîu, era așa caldă și odihnitoare, am trecut dincolo și spre marea mea uimire nu eram udă la picioare așa cum ar fi fost normal. Mi am revenit din mirare și am observat că am în față trei uși imense ce se deschideau în două canate.
– Alege, mi a zis cineva. Nici nu am văzut cine –mi dicata.
M-am oprit în fața ușii din mijloc. Pe fondul unei melodii din Grecia Antică, am încercat eu să pricep, canatele au început să se dechidă și în fața mea a apărut o sală imensă. În mijloc avea o masă lungă și foarte multă lume petrecea savurând ce era pe mese și prin niște pahare imense.
Am prins un pic de curaj. Dacă este așa de multă lume aici nu mi poate face nimeni rău, mi am zis în timp ce am observat că, tot tavanul acelei săli era acoperit cu sticle, de vin, cred. Fiecare sticlă intra într-un locaș dintr-un material alb și doar întindeai mâna dacă voiai să alegi una
-Servește, mi a zis, iar o voce ce nu o vedeam. Mergi și servește mesenii cu cel mai bun vin care poate exista pe planetă. Am luat prima sticlă la care am ajuns și fără să vreau am agitat o puțin. În acel moment dopul a sărit ca la sticlele de șampanie și m am amuzat un pic. Am servit prima dată o doamnă. Avea niște ochi așa de mari, așa de expresivi, de o frumusețe înspăimântătoare , dar emana eleganță, stil și sclipea de cochetărie.
Mi a mulțumit cu unzâmbet ce m a făcut să roșesc. Nu o fi lesby, mi am zis? Dar am trecut mai departe. De data aceasta am dat peste o tânără ce parcă o mai văzusem undeva. Apoi mi am dat seama că la masa aceea imensă sunt numai fete, numai doamne. Și iar am intrat în panică. Mă pot apăra ele, îmi ziceam, sau mă vând ca pe orice marfă?
– Așează te în capul terminal al mesei, mi a zis iar vocea aceea ce nu o vedeam.
Care capăt, că eu nu vedeam niciun capăt. În final l am găsit. Era un fel de fotoliu din piatră vânătă. Când m –am așezat totul s- a mulat în forma trupului meu și m am trezit prinsă într-un fel de strângere delicată ce parcă îmi treza toate simțurile senzoriale.
Trei fete îmbrăcate în zale au venit lângă mine. Una a luat o sticlă de sus, a desfăcut-o și a început să toare întrun pahar. O altă fată a luat paharul, a gustat un pic din vin apoi l a întins spre mine.
-Servește, mi a zis cea de a treia fată. Apoi să ne spui ce simți.
Să fie primit! Răsuna corul daomnelor de la masă.
-Să fie primt am zis și eu, ca răspuns la binețe. Sticlele acelea de sus au început să se învârtă prin capul meu și de atunci nu mai știu nimic de mine.
Închid, am să revin.
Și Lorry iar a închis. Stau mut și mă tot gândesc la ce scrie. O fi adevărat, mă întreb? De o fi așa, Lorredana are parte de aventură, nu glumă. Mi se tot închide calculatorul, văd. Ce pisici o mai fi și asta? Și l am tot rugat pe fiul meu iubit, Laur, să se ocupe de el. Ți-ai găsit, Laur habar nu are. Mereu îmi zice că nu are timp. Acum e în vacanță și ar putea.
– Sunt iar singură și pot să îți scriu.
După beția aia prostească, s-a terminat cu normalitaea. M-am trezit într-o cameră cu multe piei de animale pe jos. Fără pat, fără pernă, fără ceva cu care să mî învlesc. Dinspre peretele stâng o voce m-a anunțat că trebuie să urmez ritualul îmbăierii
-Așa cum ești îmbrăcată în zale trebuie să te așezi sub cursul acelui izvor și să îl lași să te curețe, mi a zis vocea din peretele stâng.
Parcă eram o inocentă, urmam toate indicațiile fără să mă opun. Cred că am adormit câteva ore în timp ce apa aceea se scurgea așa lin și plăcut pe corpul meu.
– Umează să cunoști al zecilea bărbat. De data asta era clar vocea acelie doamne pe care am servit o prima dată cu vin.
-Nu ai voie să îți razi părul pubian, de la subbraț și de pe picioare. Și așa uitasem că mai am și astfel de podoabe pe mine, mi am zis.
-De aici înainte vei purta numele de Karp-Nano și vei locui în camera cu nr șapte.
Îmi ardea și de râs, de ce karp? Ăștia or crede că sunt o umașă a carpilor de peste munți.
– Vei dormi și vei rămâne îmbrăcată cu aceste pijamale timp de trei zile. Nu ai voie să te speli, să te îngrijești.
O să mă împut, naibi, dar dacă așa vreți, așa fac.Vorbeam singură știind că până aici mi a fost. Ăștia o să mă extirpeze cât de curând gândeam și tăceam.
– După două trei zile de răsfăț, băute și mâncăruri alese, doamna pe care o servisem cu vin prima dată a intrat în cameră și mi a zis, scurt.
– Dezbarcă te. Și rămâi așa cum ești. Mi a luat pijamaua și a plecat. După câteva minte s-a întors cu un maieu și un chilot de bărbat. Le-a întins pe blana albă de urs din capătul scării și a plecat. Să nu mor proastă m-am dus și am luat maieul și chilotul cu gândul să le îmbrac. Miroseau așa de plăcut că spre jena mea au început să mă ia niște călduri de parcă eram posedată.
Nici nu mi am dat seamă că cineva intrase deja în cameră și mă privea. Venise cel de al zecilea bărbat.
– Așează te în poziția misionarului, mi a zis. Asta este misiunea noastră pe această planetă.
-Du te dracului, am strigat cât am putut de tare. Nici nu l am văzut bine cine e și cum arată. Mă întinsese pe pielea aia albă de urs și când m-a pătruns toate celulele mele au început să vibreze. Luasem foc și simțeam cum mă dezintegrez și mă împart în toate părțile componente. Un șuvoi seminal m-a răcit definitiv și așa am rămas.
Stau acum într un fel de incubator sexual și aștept. Dumnezeu știe ce mai aștept. Acum îmi e clar că nu îmi mai aparțin. Am vrut aventuri și viață de lux, am găsit-o. Să mi fie de bine. Ăștia vor face de acum înainte ce vor ei cu mine.
Te rog ceva, lasă mă să îți spun iar Iubi. Cum îți spuneam când ne plimbame pe podul Oresund.
– Iubi, îți vine a crede? De la fereastra celulei mele se vede craterul uni vulcan și lava cum fierbe și se agită jos. Deasupra lavei este ancorată o navă galactică. Din pereții craterului vulcanic pleacă niște tuburi ce fac legătura cu nava. Cum sunt tuburile acelea pe care le străbați când te îmbarci în avion.
Cred că ăștia o să mă bage în nava aceea, Iubi. Să nu mă uiți, te implor. Îți cer iertare pentru gafa de a fugi de tine atunci. Prea devenisem dependentă de tine și de dragostea ta. Mi a fost frică și am vrut să fiu liberă. Și uite unde a dus libertatea mea.
Eu cred că ăștia se vor folosi de suflu exploziei vulcanice spre a trimite nava în spațiu, altfel nu văd ce rost are așezarea ei deasupra vulcanului ce poate erupe din clipă în clipă.
– Pregătiți-vă pentru îmbarcare, s-a auzit o voce venită de undeva.
Gata Iubi, plec, m-au luat. Străbat acum culoarul acela despre care ți am spus. Acum intru în navă. Trebuie să mă așez pe un scaun ca la dentist. Râd. Îmi mai arde și de râs. Mai repede seamănă cu un scaun de ginecolog. Suntem toate cele zece fete așezate pe scaunele înscrise într-un cerc
-Așezați-vă și conectați toate aparatele. Aveți privilegiul galactic de a fi primele ființe umanoide vaccinate sexual.
Asta era ,deci Iubi. M au vaccinat sexual. Eu știam că sunt sterilă și nu pot face copii. Acum o să fac pentru toată planeta. Cred că au ales special fete care nu pot face copii natural.
-Din voi vor apare primii oameni de tip nou. Omul primordial venit inițial în univers. Bucurați-vă și fiți pregătite pentru lansare.
Vine doamna aceea pe care eu am servit o cu vin prima dată. Ce o mai vrea?
– Cred că ai ceva ce îmi aparține, mi a zis . Caseta mea de machiaj este la tine.
Închis.
Mărturisec, supus, că nu îmi revin și mă tot gândesc la ce a scris Lorredana. La naivitatea ei, la aventura ei, la mine, dacă o să pățesc ceva. La ce stadiu de timp a ajuns omul de azi. Inițial m-am speriat și mă tot așteptam să vină cineva să mă ia. Încă nu au venit . E timp destul. Cred că urmăresc și ce mișcare voi face eu.
Lorredana credea că a găsit caseta aceea întâmplător. Când colo ei i au urmărit gândurile, cu cine comunică, pas cu pas.
Indiferent de ce voi pâți eu îmi fac datoria și spun. Povestea asta incedibilă cu vaccinarea sexuală trebuie să ajungă la cei ce citesc. Eu îmi voi urma calea aleasă de mintea, sufletul și inima mea.
Mergi în pace, Lorry, sigur nu te vom uita.
Închid.
——————————
ZAMFIR ANGHEL DAN