DIN BĂTRÂNI
Troieneşte-n carpatice genuni,
Troznesc Pietrele Babii pe munte,
Îngheaţă corbul pe cuib.
Lupul miroase spre vale
Fum alb de cătun şi saivan.
Vuiesc sonor, din orga lor, pădurile de brad…
În vatră, în vas de lut
Se face încet fiertura de mei şi berbec.
Se-aude făurarul de arme cum taie,
Limbi roşii de flăcări se suie, coboară
Şi fierul îndoaie…
Pe uşă se svântă, din toamnă, cea blană de urs.
Bolboroseşte în colt mustul bătrân.
Se sperie gerul de larma copiiilor
Ce copca o taie în gheaţă…
V I S C O L A L B
Smulge fumul rotocoale,
Cântă iernii osanale,
Șuieră prin crăpături
Și îndoaie brazii suri.
Rupe aripa de corb,
Prinde-n clește pești la sorb,
Mai răstoarnă gardul strâmb,
Dar se-mpiedică-ntr-un dâmb.
Se-nvelește într-un dans,
Toate sunt într-un balans,
Iute, iar ridică-o pală-n
Aripa de vânt, totală…
Este alb, de parcă-l spală !
„
Urlă, șuieră. Se zbate,
Când întreg, când jumătate,
Sgâlțâie portița slabă,
Mai răstoarnă câte-o babă…
Ne acoperă-n troianul
Ce l-a pregătit tot anul
Și apucat de furie
Prinde-n clești de vijelie !
Nu se-oprește lângă casă,
Bate toba pe terasă !
Unde ești tu blândă iarnă ?
Ce-o dorim să se aștearnă !
jucăușii
Gabrielei Almăjan
Când vântul aleargă prin crengile sure
Bătând înghețat cu frunze de-aramă,
Ce bine – i în casa cu ochii de mure:
Ce bine-o oblojește, de neauă, marama …
Trei flori la ferestre – copii, se ițesc;
Sunt păsări de rouă, de vise, ce cresc !
Cămările pline bombează pere
Să vină zăpada ! Să crească nămeții !
Și soarele râde cu glas bătrânesc
Când prind o fărâmă – nghețată sticleții;
Se sparge văzduhul, sau ramuri troznesc?
Și ușa se crapă – tabloul din ramă –
Deschide șuvoiul, prin el năvălesc
Trei bundițe groase, cu gene de scamă…
ÎN POSTUL CRĂCIUNULUI
Ninge iarăși peste casă
Cu fuioare de argint
Tremură-n pahar pe masă
Must cu bob de mărgărint.
Se apropie Crăciunul
Plin de brazi și zurgălăi.
Și se zguduie cătunul
De colinde și… trăznăi.
Colo un buhai sălbatic
Fârnâie pe nasul gros;
Aci, fierbe pe jăratic
Un flăcău mai inimos ,
Încercând tambur să-și facă
Dintr-o piele de godac …
Altul face opincuțe,
Și le arde cu un ac …
Treabă este cât de multă !
Vrei, nu vrei , toate se fac !
FEBRA SĂRBĂTORILOR DE IARNĂ
Prin ogradă orătănii cer într-una de mâncare,
Iar godacii îl aşteaptă pe Ignat, cu nepăsare …
Ies copiii de prin case si se duc la săniuş;
De ai sanie, creştine !… Daca nu, hai la gheţuş …
Pomii se feresc din cale, când alaiul s-a pornit !
Ce zăpadă? Ce nămete? Şi omătul s-a topit ! …
Sumănaşele sunt calde, opincuţele murate,
Obrăjorii sunt ca focul şi plesnesc de sănătate !
Ninge iarăşi peste lume, cu fuioare de argint,
S-a urnit, venind încoace Mos Craciun cu cerbul sprint’
Până dibuieşte Moşul, dupa hartă, unde-i drumul,
Noi le-om dovedi pe toate şi il primim cu… Crăciunul !
,, -Bine ai venit cu daruri şi cu multe bucurii !!!
,,Te primim cu mare cinste şi colindul de copii !!!
C O L I N D, C O L I N D
Colind lumea peste zări,
Colind, colind,
Peste zări şi peste mări,
Colind, colind.
Pe jos, spre Ierusalim,
Colind, colind,
Pruncul Isus să-L slăvim,
Colind, colind.
Iar sună şi iar răsună,
Colind, colind,
Aducând vestea cea bună,
Colind, colind.
Îngeraşii se închină,
Colind, colind,
Către a lumii lumină
Colind,colind.
Și dacă drumul e greu,
Colind, colind,
În locul sfînt Betleem,
Colind, colind,
Te caut, Isus al meu !
Colind, colind.
CU VICLEEMUL
Prin nămeţi grei pe tot drumul,
Leru-i ler, o stea pe cer,
Vă aducem azi Crăciunul,
Leru-i ler, o stea pe cer.
Am venit cu Vicleemul,
Leru-i ler, o stea pe cer,
Vicleemul – Betleemul,
Leru-i ler, o stea din cer,
Să vă cântăm o poveste
Leru-i ler, o stea din cer,
Ce a fost şi astăzi este,
Leru-i ler şi leru-i ler.
Iată-L, Pruncul mic, Iisus
Leru-i ler, o stea de sus,
Precum proorocii au spus,
Leru-i ler, o stea de sus !
A venit mieluşel blând,
Leru-i ler, o stea din cer,
Cu iubirea pe pământ,
Leru-i ler, mieluşel blând.
Şi-a venit ca blând păstor,
Leru-i ler, ca blând păstor,
Să-şi ia turma la izvor !
Leru-i ler, un blând Păstor !
ÎN AȘTEPTAREA LUI MOȘ CRĂCIUN
O sărbătoare într-un gând frumos,
În sfânta zi când stele vin din cer,
În iz de brad, tămâie, chiparos,
Un vis ce nu va trece efemer.
Și n-o spun eu, ci poeți visători
Ce poartă-n suflet amăgiri de flori!
Gândind la ce a fost și-o să mai fie
În eul cel prea plin și melancolic,
Aș scrie într-o nouă ortografie,
Sau aș picta o scenă ,,în bucolic”…
Azi așteptând o troică de Crăciun,
Un PRUNC născut spre blânda împăcare,
Mai ascultând colinda, semnul bun
Si tot ce Domnul zice spre iertare…
Îți strânge mâna cel ce-a așteptat
Un vis în sărbători, vis îmbunat
Cu Moș Crăciun și brad împodobit
Și crăciunița ce a înflorit
————————————–
Melania RUSU CARAGIOIU
Canada – România, Timișoara, decembrie 2020