În cursul anului care a trecut România a fost martoră unei aproape permanente agitații stradale. În număr mai mare și ulterior în număr tot mai mic, grupuri de români au ieșit în stradă “protestând”. Dar după un an și mai bine ne putem întreba ce se întâmplă?
În esență este o situație care este “complicată” datorită împrejurării că nimeni nu încearcă să o „simplifice” (sic!), din felurite motive: din interes, din comoditate, din lene intelectuală și, fără îndoială, și din neputință intelectuală.
Dar fapt este că această agitație stradală are cauze economice și sociale în primul rând. În această lumină este nevoie să stabilim câteva date fundamentale, esențiale.
După decembrie 1989, România a trecut și încă mai trece printr-o transformare fundamentală, revoluționară. Nici una dintre stările sau standardele anterioare nu mai există; nici cele care au funcționat în vremea regimului stalinist și nici acelea care au existat anterior.
Bogăția țării a fost redistribuită și o nouă structură socială s-a alcătuit.
Există clasa neo-îmbogățiților, a neo-ciocoimii, care, fie că ne place, fie că nu ne place, este noua “mare burghezie”. Ea stăpânește pământul, clădirile, apele și uneori și aerul pe care îl respiră România. Este alcătuită din oameni fără milă, fără scrupule, imorali și amorali. Este o nouă “baronie” sângeroasă. În plus există o foarte firavă “clasă de mijloc”, alcătuită din profesioniști, mici comercianți și mici proprietari. O categorie, repet, firavă, și în permanentă contracție. Iar restul sunt oameni săraci sau foarte săraci, trăind din pensii, salarii aproximative sau nici măcar atâta. Această inegalitate socială drastică, de fapt obscenă, este cauza principală a stării de agitație din țară. Dar aici începe confuzia. În primul rând este tăgăduită faptul esențial: că societatea României este divizată în clase sociale și care au interese divergente.
Bogăția României și poziția ei geo-politică sunt obiectul unor interese care nu sunt în România și nu sunt controlate de români. Acest lucru poate fi recunoscut sau tăgăduit dar România nu este o țară “liberă”, este un protectorat al unor interese străine care, convențional, se cheamă Europa Unită și NATO, dar de fapt acolo sunt marii “rechini” cei care fac, pentru moment, jocurile în partea de lume unde Dumnezeu a așezat pe români. Aceste mari grupe de interes acționează perfect în stări de confuzie și în care circulă zvonuri contradictorii și care amuțesc sau amăgesc “mulțimile”. Rolul de a crea această stare de confuzie în România revine Organizațiilor Ne Guvernamentale care de fapt sunt agenturi ale unor interese străine. Acestea au împânzit România și acționează peste tot: în economie, în învățământ, în societate, etc. Nenorocirea este că un mare număr de oameni năuciți, ascultă aceste celule canceroase social și mai ales tineri fără învățătură și scandalagii din temperament. Într-un asemenea climat este limpede că nu se poate însănătoși societatea. Singurul mod de a ieși din criză este consolidarea sau direct constituirea, “statului de drept”.
În România există o Constituție, legea supremă, care ar îngădui un asemenea proces de asanare socială. În primul rând ar trebui impus, la nevoie cu forța, ca legile și ordinea în țară nu se fac pe stradă ci în Parlamentul și prin administrația aleasă prin vot corect. Nu este admisibil ca oameni care nu se prezintă la vot, după alegeri, să conteste validitatea alegerilor. Simplu asta nu este admisibil!
Apoi, ar trebui eliminate orice forme de stat “paralel”, orice funcție care ar putea submina puterea aleasă. În cazul prezent al României, scandaloasa instituție procuratorială, care poate, la voia ei, să acuze administrația aleasă. Aceste artificii juridice au fost create în chip special pentru țările din Estul Europei. Scopul era limpede, existența unor autorități paralele putea în orice moment bloca funcționarea puterii alese și putea intimida pe reprezentanții ei. În orice moment autoritatea juridică paralelă putea pune sub acuzație, pe drept sau nedrept, reprezentanții puterii alese. Această aberație juridică, existența doar în țările Este Europene, a fost corectată în Ungaria, Polonia, Cehia și Slovacia și rezultatele pozitive se văd. Este imperios necesar că ea să fie corectată și în România. Orice formă administrativă trebuie să fie emanația unei voințe exprimată prin vot, la urne. Pentru ca acest lucru să se întâmple este nevoie ca puterea aleasă să renunțe la timiditate, să înceteze să se mai lase intimidată și să aplice fără cruțare hotărârile Parlamentului ales de popor, de cei care s-au prezentat la vot.
În condițiile în care statul de drept s-ar constitui, va fi cu putință ca partidele politice să reprezinte interesele reale ale grupurilor sociale, să acționeze în folosul lor și aceasta înseamnă că partidele politice să se alcătuiască pe singurul criteriu real, interesele de clasa socială. Abia atunci ar începe un proces de însănătoșire statală și ar fi posibilă și o reală revoluție a moravurilor, reașezarea lor între “bine” și “rău”.
–––––––––––
Alexandru Nemoianu
Istoric
The Romanian American Heritage Center
15 noiembrie 2017
