Corneliu NEAGU: Trec anii

TREC ANII

 

Trec anii peste vreme

și vremea peste ani,

se-adună lângă pragul

din lumea nevăzută

a gândurilor smulse

din gura de vulcani

ce-mi bântuie uitarea

la margini de redută.

 

Privesc cu îndoială

la tot ce-a mai rămas

din trudnica credință

a devenirii proprii,

pe drumul încercării

spre veșnicul popas

de care, în tăcere,

smerit mă tot apropii.

 

Dar parcă câteodată

aș vrea să mă opresc,

din brâul de redută

să mai privesc în urmă,

să regăsesc plăcerea

în tot ce-i omenesc,

văzând că răul lumii

în urma mea se curmă.

 

Să mă îmbăt cu doruri

venite pe-nserat

din oazele lăsate

la margini de Sahare

ce încă ne mai cheamă

pe malul dantelat

să retrăim iubirea

rămasă-n neuitare.

 

O, gânduri rătăcite

în scopuri fără miză,

ce-mi asaltați trăirea

cu false reciclări,

nu-mi tulburați tăcerea

cu strania surpriză

a dorurilor false

venind de nicăieri !…

———————————————–

Corneliu NEAGU

București

24 februarie 2020

Lasă un răspuns