Am uitat…
Am uitat…
Oare ce-am vrut să scriu…
Despre acest târziu de toamnă plumburiu?
În piept s-au adunat
prea multe ploi,
prea tare-a bătut vântul!
Ochii tăi…
Ah, ochii tăi ce i-am iubit cândva,
ce zări privesc și unde lacrima
se zvârcolește arsă? Din ce zare
își ia lumina vieții?
Sărutare…
De tine oare am vrut să scriu cuvinte?
Nu cred…azi gura mea nu îți mai simte
aroma fermecată. Din nectar
n-a mai rămas vreo urmă în pahar!
Dar oare,
Ce-am vrut să povestesc?
Timp nemilos!
De ce alergi cu tot ce-a fost frumos
și de ce ștergi din rândurile scrise
în paginile vieții mele!
Vise…
Și voi v-ați dus departe de la mine!
Cenușa arselor cuvinte, mâine,
va mai rescrie oare vreun poem
în inima ce-a scris romane ieri?
Tot am uitat!
Doar drumul înainte
mi-a mai rămas,
dar nu știu până unde…
————————
Ileana VLĂDUȘEL
23 februarie 2020