Daniela BALAIITA: O lume fără vise (versuri)

 

Ce-ar fi o lume fără vise?

Ar fi o lume de roboți

Cu sarcini multe pentru toți

Iar noaptea ” ar dormi ” pe roți.

 

 

Ce-ar fi o lume fără vise?

Ar fi o lume rigidă, tare

Care ar urma într-una o șablonare

De performanță în tehnologizare.

 

Ce-ar fi o lume fără vise?

Ar fi un mecanism sub soare

Făcut ca să nu de-a eroare

Și atunci, ce fel de oameni, am fi oare?

 

 

Gânduri de iubire!

 

Cine poartă gânduri de iubire-n suflet

Chiar de uneori ar fi să plângă

Fără dragoste el știe-n al său cuget

Culmea fericirii n-ar putea s-atingă!

 

Cine poartă gânduri de iubire-n suflet

Chiar de  soarta i-a luat omul drag

Își duce amintirile în al lui umblet

Căci la bătrânețe îi vor fi toiag!

 

Cine poartă gânduri de iubire-n suflet

Oricâte în viață ar avea de tras

Va păstra-n colțul gurii, un zâmbet

Până-n cel din urmă ceas!

 

 

Ești bucuria sufletului meu!

 

Când pasul ți-l grăbești spre mine

Mi-s clipele de fericire pline

Și când apari în fața mea

Pe  chip porți străluciri de stea!

 

Ești bucuria sufletului meu

Și așa aș vrea să-mi fii mereu.

Ți-o spun cu multă emoție-n glas

În orice zi, la orice ceas!

 

Când cu mult drag mă îmbrățișezi

Liniștea-n inimă tu mi-o așezi

Și când privești în ochii mei

Îmi înfloresc în gânduri, ghiocei!

 

Chiar dacă afară nu e vreme bună

Atunci când suntem împreună

Vibrează armonia-n noi

Și-o dragoste ce ne încălzește pe amândoi!

 

————————————

Daniela Balaiita

24 februarie 2020

 

 

Lasă un răspuns