Daniela Dorina BĂLĂUȚĂ: Cerneluri (poeme)

Cerneluri

 

Strânge-mi șoapta albă din talpă

Ce te strigă în gândul noptii

Cu tresărirea ei cea caldă

Când ne adună vântul sorții.

 

Mă voi culca în tâmpla-ți moale

Voi aduna din temeri ceruri

Fierbinti cu aripile goale

Spălate-n miruri și cerneluri.

 

De-mi vei simți pasul agale

Scriind pe geana ta cea blândă

Cărare nouă printre toamne,

Să îmi strângi inima flămândă.

 

Voi adormi cuminte-n ceruri

Cu sărutul tău sfânt pe talpă

Udă de miruri și cerneluri

Soarta în sânul ei ne scaldă.

 

 

Brumă

 

Ce sfios privește toamna

Către fruntea-nsingurată

Zilei de demult plecată,

Ce plăpând ne cântă iarna.

 

Brumă albă-n os ne strigă

Să lăsăm pământul moale

Temeri să rămână goale

Când minuni nu-și au odihnă.

 

Vor răsări șoapte pe culmi

Uns ne va fi cerul cu mir

Va plânge îngerul umil

Când stele moi vrei să aduni.

 

Să nu uiți să-mi coși în șoaptă

Trei priviri de toamnă albă

Cu surâs pe glezna-mi caldă

Într-o noapte blândă coaptă.

 

 

Timp

 

Pune-mi pe umeri blânda privire

A timpului topit cu ceară

Taci când îți doarme plânsul de mire

Cântă-mi astăzi din vioară.

 

Se strâmbă norii crescuți din talpă

Ce-mi îmbată ploaia de vară

Sărutul tău în coapse mă sapă

Și plânge luna prima oară.

 

Îți cos din lumi de rană străine

Un brâu de sărbătoare albă

Timpul când va adormi-n ruine

Să plângă ceara in cer dalbă.

 

Cald iți voi sfinți amarul crucii

Doar iartă-mi azi seninul pâinii,

Păstrează până vor cânta cucii

Plânsul surd ce îl urlă câinii.

———————————

Daniela Dorina BĂLĂUȚĂ

Galați

21 noiembrie 2019

 

 

Lasă un răspuns