Adu-mi dacă poți, o lume, lumea-n care m-am visat
Adu-mi cerul mai aproape,
minte-mi toamnele din noi
că vom fi și peste-o iarnă,
rug aprins ,poem și ploi…
Adu-mi răsăritul tău la geam,
palmele să mi le-așezi pe frunte,
peste vise netrăite, peste noi.
Adu-mi un peron cu tine-n fața porții,
grindina s-o muți din anotimp
și rămâi iubirea
ce-mi aștept în vântul sorții
și-mi rămâi o viață . și-mi rămâi un timp.
Adu-mi dacă poți, o lume ,
lumea-n care m-am visat să-ți fiu
partitură și vioară și baladă,
anotimpul nopților de dor târziu…
Adu-mi verdele pădurii,
primăveri ce-au ațipit în noi ,
apa vie din fântâni și ploi,
s-o sorbim pe rând
cu ochii-n lacrimi de iubire ,
să ne potolim din sete, amândoi ,
ca de-o rugă însetată din Psaltire.
——————————–
Elena NEAGU
Octombrie 2019