MĂ-MBIE VÂNTUL…
Adie un vântișor plăcut printre perdele,
Ascult cum îmi șoptește dulce la fereastră…
Îmi zice noroc bun, zâmbind printre zăbrele,
Purtând pe coama lui parfum de livănțele,
Înfiorând și florile de pe pervaz în glastră,
Stânjeneii cu petal-albastră…
Îl simt, îl văd, cum îmi pătrunde în odaie,
Aducându-mi înmiresmate vești din luncă…
De reavăn pământ, de fân cosit și ploaie,
De must, gutui, din livezi ce se-nconvoaie
Și-nfoiat, mantia de pe umeri și-o aruncă,
Zicându-mi cu poruncă,
Să ies afară, s-alerg prin miriștea cu rouă,
În mine să topesc toată lumina de la soare…
Din lacrima cerului, să mă adăp când plouă,
Să-mi zâmbească stelele și luna când e nouă,
Ca lui Hermes, să-mi crească aripi la picioare,
Simțind a dimineții boare…
Să nu-mi las visele să mi se piardă-n ceți,
Nici gândurile stătute, ca-nchise-ntr-o cutie…
Simțămintelor, pe veci să nu le pun peceți,
Că viața-i dulce aici și nu c-aceea de asceți,
Că nu-i-ndeajuns să scrii cuvinte pe hârtie,
De care nimeni n-o să știe…
Că timpu-i-n față, șirag de-aprinse lumânări,
Cu fiecare zi trecută, câte una-mi se va stinge…
Nu iartă, nu se-ntoarce, nu știe de-amânări,
Oricât să fac mătănii, pe la icoane închinări,
El tot mai mult, spre neființă mă va-mpinge,
Și flăcăruia vieții mi-o va stinge…
GÂNDURI DE TOAMNĂ
E toamnă-n cer şi pe pământ,
Pânza vremii se destramă
Şi ne pierdem în cuvânt,
Cu el plătind ultima vamă…
Tristeţea-i dulce împrejur,
Mă cufund în ape line,
Pictând vieţii-un larg contur,
Să-mi mai pun zile senine…
Să mai fur rază de soare,
Din răsărit şi din apus
Şi stelei călăuzitoare,
Să-i pot spune ce n-am spus…
Să mai văd strop de frumos
Să mă bucur de culori,
Că pe timp vijelios,
N-o să mai găsesc comori…
Şi de-o fi, fă-mi somnul lin,
Ca frunza ce-o poartă valul…
Da-mi să zbor harul divin,
Unde gându-atinge malul…
————————————
Anna-Nora ROTARU
Atena, Grecia
Septembrie 2019