Pași de zei nu mai sunt
prin insula Afroditei,
doar pași de om mărunt
fură apatic nisipul clipei…
Caut semne-n zadar
în larg și la mal,
veșnic hotar,
asprul, magicul val…
Stâncile mari dintre ape
mai spun vechi povești,
mitul e mai aproape,
toate sunt mai firești…
Doar spuma spartă
îngână în pietre
un cântec de vrăjitoare
în culori de apă,
de patimi și de chemare…
În nopți magice,
marea aduce pe val
scoici uriașe,
o dată în an vin din zare
chiar pașii Afroditei,
atât de frumoasă,
prin pulberea clipei
vine acasă,
pe insula ei…
Scăpând din năvoade
la răsărit de stele,
apa o sloboade
lumea să-nșele …
Rămâi mut oricum
în lumina porții,
între două lumi,
pe trotuarul nopții…
—————————-
Laura OPARIUC
3 august 2019
sursă foto, Creative images