„Mai lasă-mă un minut,
Mai lasă-mă o secundă,
Mai lasă-mă o frunză,
Un fir de nisip,
Mai lasă-mă o briză, o undă,
Mai lasă-mă, un an …un timp…”
Nichita Stănescu
Știu ce-nseamnă
să te doară
tâmpla cerului din noapte ,
să-mi fii Rai , dar să mă dori
și să-mi fie dor de șoapte…
Știu cum e
să-ți ningă fluturi
peste verile din suflet ,
dar să-nghețe neuitarea
ca un munte-nzăpezit ,
când râd hohote de tunet…
Știu de ce mă doare rana
depărtării dintre noi ,
ca un șiș înfipt în spate
și să ningă cu prăpăd ,
zbucium ruga către cer ,
când e ceață așteptarea
și prin gări de’abia te văd…
Și mai știu încă albastrul
cerului din ochii tăi
și eclipsa când nu-mi ești ,
chiar de în mine, far zâmbești…
Știu și ‘ acum cât ți-e de dor ,
hăul nopților târziu
și’atunci vreau ,
ca niciodată să nu uiți cum e
să-ți fiu !
Știu de ce mi-e frig când plec
și rămâi stingher ca bradul
unui munte troienit ;
c-ai să dori când cade iarna
peste toamnele din noi
și-o să mă întorc în port
și-o să uiți
să înflorești … vara mea, bine-ai venit !
——————————–
Elena NEAGU
5 august 2019