Da, ne-am săturat
Da, ne-am săturat până la urmă,
ne-a ajuns răbdarea până-n gât
de când mulţi ne cred o biată turmă
care numai behăie şi-atât.
Da, ne-am săturat să ni se spună
că-i de aur iarba de sub noi,
iar noi dăm o lână ce e bună
doar spre-a fi zvârlită la gunoi.
Da, ne-am săturat s-avem în frunte
nişte cruzi ciobani care dau brânci
turmelor, care mai sunt pe munte,
ca să cadă-n râpi spre-a paşte stânci.
Da, ne-am săturat şi-am vrea Stăpâne
barbaria să o întrerupi,
fiindcă altfel nu ne mai rămâne
decât dreptul preschimbării-n lupi.
31 iulie 2019
Timp
Ne ofileşte timpul bezmetic
care ne-nghite apoi pe rând,
când din mantale ajungem petic
şi viaţa-ncape toată-ntr-un gând.
Ne sapă-n carne vremea stăpână
adânci tranşee, sinistre gropi
şi umezeşte-un pumn de ţărână,
fără zăbavă, cu-ai morţii stropi.
O cale lungă pare destinul
când orice suflet pleacă spre zări,
ca să-şi dea seama de prea puţinul
pus ca momeală-n câteva stări.
Fulger, nălucă, clipă, scânteie,
bici şi otravă, cruce şi ghimp,
stânci, povârnişuri, poteci, crâmpee,
ţi se oferă de timp un timp.
30 iulie 2019
————————————–
Anatol COVALI
București
Iulie 2019