AVEREA MEA
Mă-ntreabă unii, alții, cât e a mea avere?
Cât case, bani și aur și câtă am putere?
Eu le răspund la-aceștia, s-audă și să știe
Că am, cum n-are nimeni, de-acuma în vecie,
Pământul tot cu toate, hotar, până la stele
Și încă de acolo ce-i dincolo de ele,
Luceferii în roiuri și universuri toate,
Lactee căi solare, genuni întunecate
Cuprinse-n necuprinsul cel fără de hotare,
Așa, ca mine altul, avere nimeni are.
Vă dau la toți din dânsa că sunt mărinimos,
Ce parte vreți? din față, din mijloc ori din dos?
Așa mai către soare? sau poate-un loc umbrit?
Mai sus, pe Coasta lumii acolo-n Continit?
Sau paoate mai la vale, prin Căile Lactee
Că am pogoane multe, prin locurile cele.
Primiți-le ca daruri, cu vise le arați,
Cu boabe de iubire la rând le semănați,
Să crească holde mândre pe-ntinsele câmpii,
Să-mi înflorească locuri ce fostu-mi-au pustii.
Vă dau, dacă mi-ți cere și cea din urmă stea,
De-aveți voi drag de dânsa și mult vă va plăcea,
Împart a mea avere la prieteni, la dușmani
S-o aibă pe vecie și nu le cer nici bani,
Sărac de voi rămâne, bogat voi fi să știu,
Să faci mereu un bine, nu-i nici-odat târziu.
Așa c-a mea avere, cu voi o împărțesc,
Vă dau egală parte, așa cum e-n frățesc,
Voi grijă doar de dânsa s-aveți pe veșnicie,
S-o țineți ne-nierbată, în bună vrednicie,
S-o înmulțiți în toate în cinste și-n iubire,
S-aveți voi după dânsa, aleasă fericire.
ÎNCEPUT DE TOAMNĂ
Dintr-un început de toamnă
Am să fac sfântă icoană,
Să o pun de închinat,
Zi de zi de sărutat.
Și în ruga mea smerită
Face-oi Doamne pomenită
Raza caldă de la soare,
Vântul ce ne-a dat răcoare,
Ploaia ce-a udat hotarul
Greu să mi se facă lanul,
Stolului de păsări, gâze,
Câmpului cu cucuruze,
Viei c-adunat-a miere,
Nucilor cu gust de fiere,
Verii ce de-acum se duce
Știe ea pe un-s-apuce,
Că ne-a fost sfântă minune
Și făcut-a lucruri bune
Pentru tot și pentru toate ,
Pentru coșul cu bucate
Și la anul, iar să vină
Tot așa cu poala plină,
Să îi de-a de-mbucătură
La flămânda noastră gură.
*
A trecut de-acum cea vară
Ca o lebădă ușoară
Peste valuri tremurânde,
Peste ochi de ape blânde,
Și s-a dus lăsând în urmă
Doar a trestiilor umbră
Și-a mea pleoapă lăcrimată,
Că de-acum, vara se gată.
Ce-o să fie? vânt și ploaie,
Frig și ceață prin hodaie,
Lamentări și nostalgie
Și-apoi iarna ce-o să vie.
Că aproape e trecut,
Anul ce l-am început.
————————————-
Mircea Dorin ISTRATE
Târgu Mureș
31 iulie 2019