Nu îți cer să mă uiți într-o pâclă de neguri,
Risipită-n declin sub privirea din iriși…
Nici o umbră să fiu bântuindu-te-n chinuri,
Ispită nocturnă sau jaru-aprins pe furiș,
Primăvara-n delir în lăstarii cu muguri.
Am să-ți cer să mi-asculți plânsu-agonic în noapte,
Suferința din trup, neiertată trăire…
Cerșetor să devii profanatelor soarte,
Nicăieri să trăiești, pasul în șovăire
Două șine de tren, paralele în șoapte.
Infinitul să-ți fiu… întrupată Lumină
Insomnie în gând, peste trupu-ți veșmântul,
Mângâieri ivorii ce-nfloresc iar fiorii
Devorați de iubiri ce cuprind tot pământul,
Labirint în tăceri…Scânteieri alumină.
Nu îți cer să mă minți sau să-ți fiu nemurire,
Nici eterul s-alinți cu un suflet empiric!
Bine-ar fi… doar gândesc, sub jelanii topite,
Să sfarmi țărmul de foc cu aspectul porfiric,
Nenorocu-n noroc…curgă în mugurire.
*empiric-care se bazează pe experiență, pe simțuri
*alumină-substanță organică care intră în compoziția sângelui
*agonic-în agonie-stare a organismului care precede moartea
*declin-asfințire,scăpătare
*porfir-rocă vulcanică din cristale de cuarț de culoare roșie-purpurie
——————————-
Nastasica POPA
30 iulie 2019