ATÂT DE ALBASTRU
prima ta muşcătură mi-a ucis pudoarea m-am întins ca o lebădă
pe canapeaua din sufragerie
(visam că mă aflu printre nuferi şi ţin între aripi întreg universul)
cu ochii sprijinind tavanul
mi-am cusut palmele sfâşiate de prejudecăţi
ca să nu le mai vad să nu le mai aud strigătul
în timp ce-ţi întindeam cheia de la intrarea în ape
şi de pe buze ţi-am cules urzici
cu care mi-am biciuit inima până la sânge
şi apoi până la rădăcinile copacului
care-mi surâdea prin fereastră ca printr-o Biblie întredeschisă
pentru că mă ustură mângâierile tale am atâta nevoie să plouă
că invoc norul din glastră să-şi reverse nemărginirea
pe care n-o mai ştiu de acum două mii de ani de
când te-am cunoscut atât de albastru şi atât de sălbatic în mine
fulgerând ca-n fructe
în loc de arginţi am apă-n buzunare
şi-un busuioc fermoar la fustă
ameţitor delir de felinare
mă-nvăluie când trec pe strada-ngustă
iar inima mi-e peticită-n colţuri
(doar o icoană dă din coate)
de când tu rătăceşti spre alte sfere
mi-s sânii lebede îndoliate
împătimite turle de atingeri şi plăcere
abia de mai observ cum trece a ta nuntă
iubitul meu doar frunzele compacte
mă mai dezmiardă fulgerând ca-n fructe
pe pletele de smoală sau pe spate
renaștere ca să nu uit
obișnuiam să îti îngrop absența-n vin
și-apoi sorbeam din noaptea ta puțin câte puțin
până ce trupul tău prindea contur la mine-n trup
și eu n-aveam degete destule ca rochia să mi-o rup
și aveam sânul ars de dor
și dor mi-era
ce dor mi-era
iar palma ta cum un șuvoi de apă din cișmea aluneca
deasupra mea
și apa în vin se prefăcea
doar
apa setea mi-o stingea
și un parfum de vinișor se înălța din carnea ta
paharul se roșea roșea ca trandafirul se făcea
un nor etern se răsucea în carnea ta deasupra mea
***
luna scoate apă cu găleata din fântână numele tău l-am scris
pe-al meu picior cu un cuțit
ești nebună
îmi șoptești tu ești nebună (din vina cui iubita mea te-ai țăcănit)
nemângâiată-i pielea mea nemângâiată departe-s ale tale
mâini
n-am să-ți mai simt poate niciodată gura alunecând pe sâni
luna cu găleata între raze mă privește c-un surâs (uimit ești)
nebună
ești (clar ești nebună) tu din vina cui iubita mea te-ai țăcănit
***
mi-e frică să nu rămăn fără tine
mărule scumpule îngere dragule
nesărutate mi-s buzele
bătute de brumă ferestrele
nu mă lăsa
————————–
Adelina FLEVA
Iulie 2019