JOI
Ştiu că-n clepsidra care e-n destin
a mai rămas nisip foarte puţin
ce implacabil încontinuu cură
până la cea din urmă firmitură.
Dar simt c-a mea ursită-ar vrea şi-ncearcă
clepsidra vieţii mele s-o întoarcă,
să fie iarăşi sus nisipul dens
chiar dacă o să curgă mai intens.
Ar fi posibil un aşa miracol
dacă vicleanul timp n-ar fi obstacol
şi nu m-ar mai privi, ca la deochi,
atât de crud în obosiţii ochi.
Deci îmi rămâne numai să visez
că mai e vreme până ancorez,
că sunt în larg sfidând vânturi şi ploi
şi-n săptămâna vieţii e-abia joi !
————————————–
Anatol COVALI
București
10 iunie 2019