Zua cucului
-în grai-
Zua-i gi Blagoveșcenii, cucu’, limba ș-o gizleagă
Pîn zavoaie gesfrunzîce, numele-ș’ strigă gigrabă.
Da’ și io îngîndurată îl întreb cu glas șopcit
– Cucule să-mni spui, tu mnie, cîț’ ani mai am gi trait?
Că pusăi apă șî sare la îngeri, mîncai șî peșce
Nici nu m-a sfagii* cu nime’, tu cuc, ma blagoslovește.
Veselă să fiu tăt anu’, sî am pace, bucurie.
Vreme faină ge-o fi az’, așa șî la Pașci sî fie!
Gisară merg cu sacurea, să o vadă prunii, merii
Mă încord* la ei în glumă, să rogească via, perii!
Îi curăț gi uscaturi și musai* în foc să ardă
Să purifică șî spațiul, pcier gîngănile* gigrabă.
Ciripind, sî-ntorc în sat, în ciurd* mare, rîndunele
Aducînd o șcire bună, dragă șî inimii mnele:
Zua o fi tăt mai lungă, întunericu’ doboară
Gi-acum pot ca să mă jior, zău gi nu: – Îi Primăvară!
Regionalisme: a se sfăgi – a se certa; a se încorda – a se răsti; musai – neapărat; gângănii – omizi.
Blagoveșcenia – Buna Vestire – 25 Martie