PROLOG
„…la-nceput a fost
Cuvântul – şi Cuvântul era la
Dumnezeu – şi Dumnezeu era
Cuvântul (…) Toate printr-însul
s-au făcut – şi fără Dânsul
nimic ce-i făcut – nu s-a
făcut…” (IOAN, cap. I, 1-3)
…un Singur Creator şi-o
Singură Creaţie – Creaţia fiind
de-a pururi repetată – şi iarăşi Ea-Creaţia fiind
Însuşi Creatorul
nicicum dăbălăzata – vicleana
periculoasa Treime…
…un Singur Creator – o Singură Creaţie – şi-un
Singur Neam – Mistică
Rădăcină – fără de
Nume – ci doar cu
Sfinte-Atribute: „dac” – „get” – „carp”
„trac”…
din Mistica Rădăcină – Pântec al
Creaţiei – se iscă minunea
Ramurilor (…Copilele Neamuri cu
Nume…) – ce se vor usca-preschimba – din
nou – în Roata Fericirii Rădăcinii:
Singurul NEAM – al tuturor
tărâmurilor
…şi pentru că acestea Toate trebuiau să
poarte – spre născare –
Rânduiala – adică să fie
Revelate: Graiul
le-a rostit Taina Supremă: să li se spună (precum se şi cuvine în
turmele Constelaţiilor Astrale – mereu
schimbându-şi – tot
ROATĂ – păşunea):
HRISTOS!
…în Cumpăna Veciei stă – cu
Lacrimi Demiurgice
pe-obraz: Stăpâna
Schimbătoarelor Semne din
Constelaţii: EA
Muma tuturor
În-fiinţărilor Sfinte:
MUMA MARIA!
…iată singurul ADEVĂR – DEPLINA
MĂRTURIE!
…de-aici începe
Credinţa – se isc’
Credincioşii-Popoare…cărora Grai-Sfântul le-a fost
dat o stânjenitoare
(…şi
cu prea multe – uneori
de tot mincinoase – dar totdeauna
ostenitoare – omeneşti tălmăciri …)
Poreclă: „ISTORIE”…
***
CÂNTUL ÎNTÂI
…când vezi atâtea mii de lănci – plecate SLUJBEI – deci mii de credincioşi
în Pisc de Neam-Rădăcină – mii cavaleri cu plete-arzând – supuşi în rugăciune
(…eroi cereşti – monahi divini – altfel nu îndrăzneşti a spune…!)
nu-ţi poate-n minte gând veni c-am fost cândva ruşini – şi porecliţi:
„popor de căcăcioşi”…
…crunt năvăleam – prăpăd făceam – în piept duşmàn – cu spade mari de fier
un Făt-Frumos – sălbatic zeu – era-ntre noi oricare cavaler
necruţători – zdrobeam păgânii sub copite: ca ploşniţe strivite
plesneau coifuri: cu desfătare-ascultam aste muzìci potrivite
…şi au venit – iar – vremuri de duhoare: ca umbre blestemate
prin mâl de Styx-uri bântuiau umbre cu-armùri – temute şi vestite
cândva… – …acum – doar doage de butoi – peste cap date roate…
…dar iarăşi ne vom răsculà – dezlănţuite uragane – valàhe àrmii
în abìs de Gheenă-om ‘napoia pe demoni! – iar noi – sfinte hàrpii!
şi – în triumf – aduce-vom – valàhii – în alba noast’ Cetate
mii de trufìi-stindarde aurite – smulse în luptă cu dreptate
…vom fi iar zei fulgerători – copii de-eroi – cu Crist în cap de oaste
lumini de ametìst trezi-vor – pe ziduri – fecioare mândre – caste…
***
CÂNTUL AL DOILEA
pe când nu se zărea în lume chip de om – aici erau împărăţìi
aici – Miezul Cosmicei Nuci – tărâm al celor precum Candeli: şi blânzi – şi treji – duhlìi…
cu fiarele grăiau năvalnic – cu păsările ciripeau – unìcă limbă:
oameni în fiare-păsări – păsări în oameni – ca-n menuet – se preschimbau…
…ăst rai avea – în mijloc – Munte Ascuns şi Sfânt – s-armonizau cei vìi:
Tărâm şi Măduvă Luminii – El – Magul – Suprem Cânt:
se închinau Lui mii de Păsări – de Îngeri-Flori – cuminţi bondari de Vânt…
…Izvor de Neamuri – Ùnic Copac Cunùnii – demiurgìe pură:
aici domneau IUBIREA – şi HARFA MAIESTĂŢII…nimic nu-nchega ură:
erau Plutire şi Pisc Înţelepciunii – măsură dumnezèie:
nu se-arătase Şarpe – nu uneltea Minciună – nu sfredelea Femeie…
…îşi înfrăţeau văzduhul doar Duhuri de Lumină şi de Miresme Rare
în Horă jucau Zâne – în Pisc roiau Eroii: nu erau Zare-Stare!
…Încununàtul Lumii – El – MAGUL ARMONÌEI – păzeà – spre Ceruri – Pòduri
pe care – prin Cădere – veni-vor – în prisosuri – şi beznele-noroduri…
***
CÂNTUL AL TREILEA
zei-oameni – cu Zeul Suprem generos răstignit
(El – Rădăcina Lumii-aici – în Sacră-mbrăţişare – mănos – TOT a-mplinit!)
popor cu sufletul în ceruri – senìn şi deplìn mântuit
cu trup c-argintul strecurat – deci fără de mormânt
având în fire fraţi-fiare-îngeri – Lup-Ursul – Flori şi Cânt…
au fost lăsat puhoaie-neamuri-crengi – fel-chip de i-au numit:
„poporul Căii Drepte” – „poporul Luminat – fără amurg ori rest”
„popor ce îl iubeşte Zeul – la dânsu-l cheam’ pe numele-i celest”…
…dar ei rămas-au strânşi în jur de Munte-Ascuns
unde-orice taină Magul le-a tălmăcit-pătruns…
ei au rămas – extatici – cu îngerii în Horă
popor de Raze-Duhuri – ieşit cu tot din Oră
ei şi-au păstrat Comoara de-Nţelepciuni Divine
şi-au scris pe Cer şi Piatră despre Lumini şi Bine
ei – Primii Oameni-Carte – din şirul de noroade
nu au impus nici raza – nici vatra – nici mintea cu iscoade
nici Cer de Rugăciune – şi nici măcar Cântarea
nici pe-Orfeu-Taumaturgul – care-mblânzeşte zarea
şi Pòduri ne croieşte în Cuvânt – să stăm – iar – la taclale
cu Cel ce Este – ce-şi ocroteşte Neam – din Deal şi până-n Vale…
…voiau – cum Crist-Zalmoxis – să-şi afle Pace-Iubire-Sărbătoare
singuri: în fremătaţii Îngeri – în Păsări – cât şi-n Floare…
Graàl-Trandafir-Focul se-aprinse-n munţii loru:
Sfânt Sânge-ademeneşte Moartea – ca să aflăm ce-i Doru’…
…dar îmbeznaţii lumii n-au priceput: sub nas
DACUL le dăruit-a raiul – dar ei fac răul pas:
…voind să-nveţi Lumina – când nu ai suflet – lesne
te poţi trezi în vrajbă – războaie – scârnă – bezne…
prostul îşi strică Vatra – strigând după căldură
când Focul e în Duhu-i – iar nu în bătătură…
***
CÂNTUL AL PATRULEA
…e ca un ROŞU MAC în hardughìe – nevinovata Valahìe:
el creşte peste bălegarul – zvârlit în chip: „Viţel de Aur”
dar străpungând în Omenie – ca un sălbatic Taur…
…Potop de Bani sunt Zeii Zilei: un mâine nu mai este…
nici Cer – nici Crez – nu tu-Adevăr – desfiinţate Creste…
Demonii-şi pun pe chip chiar Masca Celui Ce-Izbăveşte
pentru ca – păcălind popoare – să pară…Cel Ce Este…!
…dar Magul – dincolo de nori – nu lasă vârşa să sufoce
pe cei ce-s DACI – adică sunt Lumină: pentru ei – Voce
de Dumnezeu s-a fost iscat – şi-l sfinţì – iar – în Munte – pe Mìsticu-Mpărat!
…din Împăratul Luminat – născuţi Voievozi Smaraldului Zeiesc
Mariei-Sfintei Mume-a Tuturor – COSMICĂ-ICOANĂ – se-nchină – se smeresc
dar scormonind şi-aflând – în Şanţul Aurit al Falei – Momìţa Crimei-FARISEII – toţi Craii se cumplesc:
îşi isc’ îndat’ Coame de Leu – Ochi-Foc Merèu: Şacali şi Hiene pe
Rug Ceresc se rumenesc…
…astfel se-ncetini şi mersul celor cu coarne-cozi:
doar c-apucar’ de răsfoiră – vicleni şi iute – Cartea ce scrie-n Valahìe
(…cine e Magul şi ce face – cari dintre stele ŞTIE…):
semne strâmbate ne orbiră! – …Crezul noi nu-l uitarăm însă
Sfinţii Voievozi se răstigniră – cu inima străpunsă
de mii de fulgere-vedenii: lumea de-aici – în Rai ajunsă…
…urgìi venind – furtuni schimbând – toţi am orbit – pierzând Sfânt Adevăr
şi-n nevăzut – cu sila – mârşavi noi i-am trecut – pe Craii Lerului din Ler:
de nu te-ai fost păstrat în Patrie şi-n Crez – preschimbi Auru-n Fier…
…oare aşa rămânem – pùruri – òrbi fără de-ariàdnicele şnururi?
oar’ ceaţa-o prăpădi minuni – tot leatu-nvăluind în bezne-suluri?
oare tot îngheţaţi în suflet – tot tremurând şi tot spurcând
vom pângări agheasma-n rouri – cuminecarea ascunzând?
…ne-ajunse faţa ca izmana – ne ştergem dosul cu Icoana
ne ploconim – lingăi – la idoli – ne ploconim către MOLOHUL
(…PARAZIŢII-ZARAFI-FARISEII – ca robi noi ascultând…din umblători noi spurcăciuni mâncând!): oare-i vom închina şi Rana
celui Casap ce-a preschimbat Altar în Piaţă – şi-o tot face pe Groful?!
…dar – oare – MUNŢII şi CĂRUNŢII nu-i auziră „groh”-ul?
…orbiţi şi arşi de-a’ Dracului sudori – scrumiţi Minciunii – fost-am mâloşi
am tot tăcut – şi-am fost fricoşi – nu fost-am generoşi
năuci fără de SLUJBĂ – duhnind urdori – lingăi hidoşi
în gudurare-AM ACCEPTAT SFINŢI SĂ NE VINDEM ŞI MARTIRI – LA PREŢUL DE…LEPROŞI!
…ne strecuram – jalnici strigoi – pe lângă garduri de nevoi
tuturor dracilor – şi nu pe rând – ci dèòdat’! – le-am fost umili slugoi…
…şi-am fost ruşini! – la toţi le-am fost părut – pe drept – „popor de căcăcioşi”!
…dar asta-i „balalaică”-istorică – netrebnică la strună! – nu NEAMU-N VÈCI DE RAI
Cel care – necontenit – s-a fost-a închinat DOINEI – cum şi SFÂNTULUI NAI!
…şi colo-n Pisc de Munţi-Părinţi au stat mulţi drepţi ascunşi – veghind la Crez
şi-au păstrat Neamului – ERMIŢII – intact – chiar Sfântul-Miez
dar l-au păstrat cumplit luptând – cu Moartea Firii şi cu Somnul:
să nu se facă de ruşine Neamul – ce-a fost primit SACRA MENIRE
(…de-a fi MINUNII FAR – PREPELEÀC RÂNDUIÈLII – mereu ÎN PISC DE FIRE
de-a fi FĂCLIE RUGII spre RAZĂ-A OMENIRII…) – tocmai în Rai – la Domnul!
…căci CRIST-ZALMOXIS ce-ar fi zis – la Dreapta Judecată
de-am fi venit precum beţivii – cu gura-n pântec şi-n privată…? –
spurcând cu somn Lumina Lumii – de Hristos Înviată…?
…iar Monastirea lui Manole – cum s-o laşi părăsită
şi vàrvar pustiìtă – pururi cernită – pururea-n risìpă – sub Blèstem dărâmată…?!
***
CÂNTUL AL CINCILEA – ULTIMUL CÂNT
…vor fi cutremure – pârjoluri – mìstice sinucideri
şi dispariţii în neant – torèntele de zoaie
din suflet-lume-nchipuită – de-a-ndosulea: demonii- iscaţi – lideri!
…ziduri de munte prăbuşite – lăsând în mijloc Piscul…
Demonu-şi freacă gheare-n hohot – şi tot mai mult se-nfoaie:
delir – poduri la mijloc rupte – peste prăpăstii – riscul
de-a mârşăvi seninătatea-n catran – lătùră infernală…
Broscoiu-n frac – trident cu mandolină – maestru e de gală
Aspìda se încolăceşte-n imnuri cu ucigaşă fală
Sèpia scrie cu scuipatul – în rostu-i de cerneală…
Nisìpuri cuprinzând palate – Castèle cu Şopârle
Arhangheli cocârjaţi în pivniţi – ca nişte-argaţi-codârle…
…nu vor mai fi BĂRBAT-FEMEIE – ci doar o stârpitură
un gnom asexuat – moluscă din perete – pururi scornind la ură
o caracàtiţă-plachìe – orìbilă în formă… – …în Duh: nici scuipătură…
…dar toate s-or opri deodată: o Voce se aprinde
glodoase ceţuri se scrumiră – şi masca se desprinde:
e Magul încercării noastre – venit pe curcubee
să dea Lumină unde-s bezne – Molohul să-l încheie
din invertire să rămână – pentru Statui – Scânteie…
…a strâns tot Mirul de la Floare – şi-a fost chemat ERMIŢII:
pe loc a preschimbat Minciuna – -n Văratice Solstiţii!
…căci Neamul pururi fuse-n Raiul – neprihănit – seninul
dar Încercarea – chiar cernită – a scos din noi veninul:
a scos veninul cu duhoare – veghind VENINUL RENĂSCARE!
…MISTIC VENIN CE-AUREOLEAZĂ MARTÌRII ŞI VOIEVOZII:
cu Sânge-i scris în NOUA CARTE: cei Răi – devin Nerozii…
Hristos e Magul: din cenuşă reface Soare-Lună
Orăcăitul îl preschimbă în DOINĂ – VRAJA-STRUNĂ…
…în Pisc e Neamul DAC-DIN-FIRE – iar Firea e cea bună…
…şi-ncepe astfel un nou Crug – în care Valahìa
e Candelă pentru cei orbi – dar dezlipind orbire:
Lumină din Lumina noastră – vin – iarăşi – vin popoare:
peste gunoaie reveleze-şi – din nou – MÌSTICĂ SĂRBĂTOARE
dar Lumânării-Valahìe toate-i sunt cerşetoare
de Crez – de Patrie-Minune – mai mult: de ARMONIE
de Bucurie şi Nădejde – în SFÂNTA-LE FRĂŢIE!
***
EPILOG
…crunt năvălim – prăpăd noi facem – în piept duşmàn – cu spade mari de fier
un Făt-Frumos – sălbatic zeu – este-ntre noi oricare cavaler
necruţători – zdrobim păgânii sub copite: ca ploşniţe strivite
plesnesc coifuri: cu desfătare-ascultăm aste muzìci potrivite
…şi vor veni – iar – vremuri de duhoare: ca umbre blestemàte
prin mâl de Styx-uri bântui-vor umbre cu-armùri – temute şi vestite
cândva… – …acum – doar doage de butoi – peste cap date roate…
…dar iarăşi ne vom răscula – dezlănţuite uragane – valàhe àrmii
în abìs de Gheenă-om ‘napoia pe demoni! – iar noi – sfinte hàrpii!
şi – în triumf – adùce-vom – valàhii – în alba noast’ Cetate
mii de trufìi-stindarde aurite – smulse-n luptă cu dreptate
…suntem iar zei fulgerători – copii de-eròi – cu Crist în cap de oaste
lumini de ametìst trezim – pe ziduri – fecioare mândre – caste…
*
…şi-aşa se deapănă – pe ROATĂ – lumi după lumi – POVESTEA (de Soare-Lună CUNUNÌA!)
ce-şi are-un cap în SFÂNT-DACÌA – şi celălalt – în VALAHÌA!
…între aceşti Doi Poli (Acelaşi LOGOS!) – cu-mbelşugare îşi revarsă
Harul – Sfânt
Izvorul: DUMNEZEIASCĂ – OMENÌA!
–––––––
Adrian BOTEZ
Adjud, Vrancea
Ianuarie, 2018